Altfel de teatru

Poate mai bun, cine stie? Hernie de disc este numele piesei, Cuibul Artistilor este numele locatiei in care vei rade cu lacrimi, la anul. Vlad Basarabescu este regizorul zambetelor iar pe actori ii puteti privi in ultima fotografie de aci.

Mai precis, Cuibul se afla in Facultatea de Inginerie a Instalațiilor iar adresa este Bulevardul Pache Protopopescu 66, București.

„De ce? Pentru că…

Ne dorim să devenim un lovemark, acel brand de care devii dependent, care îți atinge atât sufletul cât și mintea. Ne dorim să ducem cu noi tineri artiști, să-i ajutăm să crească și să răspândească arta și educația.

Cum facem asta?

Oferind o experiena unică și irepetabilă, într-o atmosferă prietenoasă și relaxantă. O interacțiune naturală, spontană cu publicul și la final un moment de reflectare caldă, care se păstrează în timp și te face să revii.”

De prin calatorii…

Calatorind prin Tara Moldovei, ajung aseara la Iasi, de la Voronet… 5*, Hotel Pleiada. Totul avea sa fie perfect, gandeam ca naivul…

Gresit! Semnez actele, merg la lift, etajul 4, bagajul de 23 kg, ca am fugit de acasa pentru 2 saptamani. Surpriza emisiunii e ca raman blocat in liftul care se incapatana si nu se misca. Da-i cu cardul, apasa butoanele, sufletu’! Usile raman inchise, eu si bagajul pe dinauntru. Geamantanul intra in panica, eu nu ca-s barbata. Intr-un final evadez si ma duc glont la receptie sa il reclam pe lift.

C-o fi, c-o pati, ca stati asa ca trebuie sa-l resetam da nu stim pe cine sa sunam… Da’ mergeti in camera ca va aducem noi nenorocirea de 23 de kg. Ma rog, plec pe scari, ajung in camera si ma pun pe asteptat. Ei bine, de aci incepe dementa cunoscuta acum si ca pelerinajul de la 427.

Plictisindu-ma in asteptarea tovarasului de drum, deschid laptopul si dau sa ma contectez. Nema internet. Las’ ca fac hotspot. Iau telefonul, paula semnal ca de, hotel serios, ziduri de cetate, in fata geamului padure. Sun la receptie:

• Dupa ce ca nu va merge liftul, nici net nu aveti!!!
• Da nu-i adevarat, sunteti dvs neatent! Va trimit un adaptor totusi ca sa vedeti ca ne pasa…
• Nu-i nevoie, ca am un abac, ma joc cu ala! Nu mai trimiteti nimic, zic nervos

Peste 2 minute, majordomul 1 vine cu bagajul, ud leoarca si gafaind. Eu, ca omul politicos: nu merge liftul, asa-i? Zambeste omul si pleaca. Ma imbrac in furoul de dormit, trag capotul peste, pun scufia, ma asez in canapea si pornesc tv ul. Peste alte 5 min, majordomul 2:

• V-am adus adaptorul!
• Treaba dvs, zic!
• Harr, marrr, nu merge! Ma scuzati!

Pleaca iar peste alte 5 minute, alte ciocanituri in usa. Hai bonsoir, sunt IT guy! Ia sa vedem ce avem noi aici. Dupa 15 min de incercari, discursuri, cv ul lui si alte maimute pleaca si asta infrant. Nu stiu dom’le, aveti ceva la laptop…. Alte minute, alte ciocanituri! IT guy si majordomul 2. Se apleaca, incep sa caute priza de net, samd… Deja incep sa ma enervez si le zic:

• Imi pare rau dar trebuie sa-mi iau pastilele si sa dorm!
• Ce pastile?
• Nu pot sa va spun ca alea de covid ca nu imi mai faceti netul…

In urmatoarele secunde se inghesuiau amandoi sa iasa deodata pe usa, neavand loc. Degeaba strigam pe hol dupa ei ca am glumit ca ei fugeau deja sa se testeze. Adorm intr-un final, ma trezesc, ma bag sa fac dus ca acasa am apometre si ma spal doar la hotel. Pornesc fabrica de spalat oameni si imi cade capul, ca nu era decat apa rece la apa calda. Dupa care cade teava de la dus, din propria ei vointa…

Saptamana viitoare vin iar. Sper sa ia foc hotelul intre timp, ca sa ma pot caza in alta parte…

La Partid, Lehliu gara

Nu-s eu vreun mare critic de moda in mare trend dar de mancat, am mai mancat cate ceva la viata mea. Deci e normal sa scriu despre o carciuma 🙂

Nu incep prin a-ti oferi nu stiu ce info relevante, ca vreau sa te las sa mai faci si tu niste miscare: intri pe google, scrii la partid, dai enter, exercitii fizice serioase 🙂

Asadar, daca nu cumva mergi acolo cu trenul, loc de parcare pentru auto, nu-i. O sa lasi masina in gardul cuiva, pe carosabil, prin ceva boscheti sau iarba, in cazul ala bun

Nu stiu sa zic daca locul e „pet friendly” sau nu, ca pe noi ne-au primit cu niste urecheati de catei. De oi ajunge la ei cu animalul tau excentric de companie gen lama, boa sau vreun leu, vezi tu la fata locului cum te descurci

Bine, inca nu au in ADN sa aduca si ei o ulcica de apa cateilor sau sa aiba meniuri dedicate, scrise in cateleasca, dar tot e ceva ca te primesc

E un loc hipsteresc pana in maduva oaselor dar placut tare pentru mine

Muzica imi cam placu, sa-ti spun sincer, nu am auzit nici un derapaj notabil

Meniul e cat un ziar serios, de asta as zice ca e mai bine sa intrebi de dinainte ce NU au, ca sa stii ce merita citit 🙂

Pentru mine, gustul e autentic, bun si proaspat. Nu mi-a displacut nimic din ce am gustat

Anyway, daca ti-e foame tare, mananca niste biscuiti / eugenii / o felie de paine inainte, ca e posibil sa astepti nitel, chiar si dupa ciorba

Nu iau oamenii cecuri de calatorie dar cu cardul stiu sigur ca poti plati

O sa las aci niste mizerii din alea de poze facute de mine, ca fotografii oi face tu cand vei ajunge

Romanta Lavandei, Calarasi

Maps sau waze sau orice alta navigatie o sa-ti explice mai bine drumul decat as face-o eu acum. Tot romanesti, tot de drum si tot de voie buna, ca doar n-oi fi nebun sa ma bat cu dr. google 🙂

Pe drum opreste-te la o toaleta, acolo-i ioc. Ma rog, daca vrei senzatii tari, o sa fii invitat in porumb. Si chiar o sa mergi daca ai ratat pasul anterior.

Parcarea e sublima si lipseste cu desavarsire. O sa lasi masina aiurea. Cel mai probabil jumate din ea va ramane pe carosabil, jumate pe vreun camp

Daca te stii setos, ia o apa in buzunar, acolo apa e doar in pamant sau in aer, eventual. Nu exista frigider ca nu e vreun generator in mijlocul campului

Undeva spre minunea mov, citeste lanul de lavanda, o sa remarci o umbrela si un scaun. Te vei opri politicos si vei cauta nitel numerar prin buzunare, 15 lei / persoana ca sa poti merge mai departe

Daca te stii exigent dpdv fiscal, nu merge acolo ca sa nu te enervezi, ca nu cred ca mai au ceva bonuri / bilete / chitante

Daca esti fiert pe foto-poze din alea de insta / mirc sau haifaiv, e bun locul. Numa’ sa fii acolo cand e lavanda inflorita, altfel o sa fie cam trist. Bine, daca esti discromat ca mine, poti ajunge oricand, tot mov o sa ti se para campul 🙂

Daca ai chef sa-ti culegi singur buchetul si iti place sa numeri pana la 50, o sa primesti un cleste si un culoar (citeste rand) sa te manifesti. Eu nu am aceste abilitati si nici rabdare, asa ca am cumparat direct un buchet facut

Una peste alta, e foarte multa truda acolo, mult suflet si multa pasiune. Daca ar mai adauga si niste servicii, ar fi chiar senzational. Pana atunci insa, ma tem ca e tot un episod din „lasa ca stiu eu mai bine, nu ma inveti tu pe mine” :))

I GIARDINI DI ZOE – Gradinile Banpotoc

Din astea utile, romanesti, de drum si voie buna ca restul informatiilor se afla la ei pe site

Daca ajungi acolo venind dinspre Simeria, drumul e decent spre bun

Daca ajungi venind din directia opusa, iti doresc doamne ajuta si o masina mai inalta. Sau, poate, vei calatori candva in viitor iar drumul ala va fi gata

Parcarea e foarte ok, e suficient spatiu in opinia mea

Sa ai cash. Sau numerar, daca preferi. 15 lei / persoana costa intrarea. Parca primeau si euro. Daca pronunti POS si/sau #Bata-lToacaRevolut e posibil sa primesti tamaie

Daca ai vreun animal (de companie) cu tine, lasa-l in masina, ca nu e voie

Daca ai ratat pe drum, acolo vei gasi o toaleta. E decenta, uneori chiar curata

E si o cafenea acolo din cate imi amintesc – parca nimic de mancare dar cate ceva de baut

In rest, e un loc pe care merita sa-l explorezi, macar o data daca esti prin zona cu alte treburi / vacante / drumuri

Altfel eu nu stiu sa fac fotografii, asa ca las aci doua mizerii de poze ca si asa…

F.E.R.

Gata! A venit momentul. Ascensiunea AUR trebuie oprita, nu mai se poate. Luni merg sa inregistrez FER. Federatia Ezoterica a Romaniei. Actiuni ale partidului:

Vom infiinta un post de radio care va emite exclusiv pe calorifere, strecuratori, cani de ceai si blendere, vorba lui Exarhu

Intalnirile FER vor avea loc exclusiv in tunelurile dacice de supt Bucegi. Intre Ianuarie si Iunie, in tunelurile de vest, cele care ies la Sfinx si la Piramide. Intre Iulie si Decembrie, in tunelurile de est, cele care ies pe malul marii

Bustul lui Lorin Furtuna va fi construit exclusiv din Quinoa si va fi amplasat in mijlocul piramidei spatiale din Muntii Ceahlau, doar in Noaptea de Sanziene

112 este numarul diavolului, nu ne vom lasa pacaliti. 1+1+2+2 (de doua ori cifra 1) = 6. 112 are 3 cifre, deci e vorba de 666. Nu mai sunati!

Membrii partidului vor fi admisi doar pe baza dovezilor clare ca poseda doar telefoane fixe, cu cuplaj. Sunt acceptate si telefoane publice

Canalul oficial de comunicare intre membri va fi #FER Romania @ MIRC

Documentele partidului vor fi circulate exclusiv pe dischete. De aici necesitatea de a avea, ca la peneleu, doar masini de scris si Pentium 4 cu floppy

Protectia de staniol impotriva 5G va fi inlocuita cu hartie de copt grosimea 5 – au la carfur

Conectarea intre membri, pentru sedinte, se va face exclusiv telepatic. Blutut si wifi sunt strict interzise. Exista un risc real ca entitati rau-voitoare sa incerce conectari succesive la inteligenta FER

Spunem nu dictaturii oligarhilor. Vom infiinta propriul mă-ta verse, nu ne vom lasa prinsi in capcanele lui Tzukenberg

Hai Doamne ajuta FER! Voteaza FER!

Watch this: https://fb.watch/aQ4l0J6JJA/

2022. La TNB

Intr-o zi am dat iama pe site-ul TNB-ului, dorindu-mi mult sa mai prind bilete la „O scrisoare pierduta”, in regia lui Horatiu Malaele. Cum-necum, din graba ori din neatentie, am ales o alta data din calendar, nu cea in care puteam sa mergem. Si da-i, si lupta, neicusorule! Tremurand de bucurie ca pot cumpara 4 din cele doar 9 bilete ramase de vanzare, n-a mai contat nimic…

Primesc email-ul de confirmare a platii, cu biletele anexate. Le deschid, soc si groaza! Observ ca tocmai cumparasem fix intr-o zi in care nu puteam merge 🙂 Pun mana pe laptop si ma apuc sa scriu ravase de amor celor de la My Stage – vanzatorului online, adicatelea. Oamenii raspund rapid, amabil insa nefericit pentru mine:

„Buna ziua,

Din pacate, conform “Termeni si conditii” agreati la achizitionare, biletele pentru spectacolele Teatrului National „I.L. Caragiale” din Bucuresti nu pot fi schimbate sau anulate.”

Eu nu ma las:

„Inteleg acest lucru, este si motivul pentru care am decis sa va scriu, sa va rog sa ma ajutati.

Apreciez sincer raspunsul rapid, apreciez mai putin lipsa de empatie si raspunsul „automat”. Ma indoiesc sincer ca nu exista o solutie tehnica, atata vreme cat exista disponibilitate – vorbim de o eroare, nu de rea-credinta

O zi buna!”

Nici ei:

„Buna seara,

Din pacate, organizatorul nu permite schimbarea sau anularea biletelor. Astfel, nu avem cum sa va ajutam cu acest lucru, noi nefiind organizatorii spectacolului.

Va rugam sa ii contactati direct pe cei de la TNB pentru mai multe informatii.”

Am apreciat sincer ca nu au lasat subiectul in aer si ca m-au lamurit. Merg pe site la TNB sa ma lamuresc cui trebuie sa scriu 🙂 Moartea! Multe adrese cu @yahoo, gmail, tnb, ymail 🙂 Nu ma crede, uita-te tu!

Drept urmare, in aceasta seara am facut cunostinta cu toata echipa de la TNB via email. Abia astept sa vad cine imi raspunde, cine e responsabil si cine ma va ajuta. If any! 🙂 Ce ma bucura foarte tare este ca toate astea se intampla pentru „O scrisoare pierduta”… Oare cum ar fi aratat totul daca voiam sa merg la Gaitele? 🙂

Regula si exceptia

Imi imaginez ca e relativ lesne de observat cat de antrenati suntem sa facem reguli din exceptii. Oriunde iti arunci privirea, oriunde urechile capteaza o discutie, te lovesti de afirmatia de mai sus. Mintea cauta febril o exceptie – stiu eu un vecin, mi-a zis mie un prieten, stiu eu sigur ca nu e asa, ca s-a intamplat odata in Braila, samd – iar gura enunta regula proaspat izvorata din exceptia identificata.

Din pacate, si invers e valabil: anunti o lege, o reglementare, o masura. Aloci o jumatate de rand enuntarii regulii si o pagina intreaga exceptiilor de la regula respectiva. Exercitiul e simplu de facut, un exemplu e aici Si atunci ma intreb, despre ce cultura a ordinii discutam in tara asta? Despre ce disciplina vorbim cand peste tot in jurul nostru vedem oamenii mergand pe scurtaturi? Se spune despre Romania ca este tara in care fiecare vrea sa mearga cu mijloacele de transport. Celalalt insa, nu eu.

Si uite asa, regula devine exceptia.

Nestirea zilei

Articolul la care ma gandesc e aici. De ce ma gandesc la el? Pentru ca mi se pare imposibil sa iti poti imagina realitatea din Romania 🙂

Acu’ sa ne intelegem, traiesc in aceeasi tara, nu am avut vreo epifanie in dimineata asta. Cu toate acestea, tot imi vine greu sa cred cat de tare scade IQ-ul general al populatiei in fiecare zi.

Dunning-Kruger

As spune ca parintele efectulului din titlu a fost Confucius – „Adevărata cunoaștere este a-ți ști dimensiunea ignoranței”.

Conform definitiei moderne, efectul Dunning-Kruger este o eroare de apreciere în care persoane incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate. Acest comportament este cauzat de incapacitatea persoanelor respective de a-și recunoaște nivelul, tocmai din cauza lipsei lor de cunoștințe în domeniu.

Dintr-o perspectiva completa, este vorba atat de aprecierea greșită a incompetenței proprii, cat și de aprecierea greșită a înaltei competențe a altora.

Tragand cu ochiul la ce se intampla in tara asta de vreo doi ani incoace, am observat manifestari ale acestui efect in ambele sensuri. Pe de-o parte, ma gandesc la toti chibitii care au devenit epidemiologi de apartament dupa trei videoclipuri de pe TikTok si doua discutii la Mega Image. Pe de alta parte, am in vedere maniera aberanta in care autoritatile comunica, de parca in public s-ar afla doar medici obisnuiti cu limbajul de specialitate, adica un limbaj de lemn pentru majoritatea receptorilor.

Bai nene, intai invatati sa aflati ce e important pentru oameni sa afle. Aflati ce stiu si ce nu stiu. Apoi invatati sa comunicati pe limba oamenilor. Oferiti explicatii pentru cele mai marunte aspecte, din punctul vostru de vedere – ce-s aia anticorpi, care e diferenta dintre ARN si ADN, samd. Nu-i mai aratati cu degetul pe unii sau pe altii, nu-i mai segregati, nu mai fiti pentru unii muma si pentru altii ciuma, nu-i mai invrajbiti.

Cica in zilele noastre comunicarea ar fi cheia iar increderea ar fi yala. Hai sa presupunem ca gasiti cheia dar ce faceti cu yala, ca o facurati praf de 32 de ani incoace…!?!?

Povestea lui Momo

Intai, hai sa facem cunostinta. Iuli este prietena noastra de foarte multi ani, medic. Theia e mamica. Arya, Demeluta, e matusa. Sophie e verisoara, fiica Demelutei. Lord si Lloyd sunt fratii. Lara, Lilith si Lizie sunt surorile.

Theia, Arya & Sophie

Momo s-a nascut anul asta in 8 Iulie. Dupa ce zile intregi Nico a lucrat de acasa pazind-o pe Theia s-o asiste, intr-o dimineata a decis sa dea o fuga pana la birou caci mamica nu dadea vreun semn de eveniment asteptat 🙂 Temperatura normala, apa la locul ei… Pe la amiaza, cand s-a intors acasa, o parte din pui erau la lumina zilei, ca asa a vrut Theia 🙂

Ma rog, una peste alta, toate bune si frumoase, Theia o mamica exemplara, comportament de manual. Puii au inceput sa creasca, lapticul doar de unde trebuia. In diverse momente, Nico mai avea cate un pui in brate si imi povestea cate ceva, ba le spunea pe nume si tot asa. Eu, fiind un barbat cu atentie deosebita, attention span-ul meu nu trece de 5 secunde, deci nu retineam nimic. Insa eram atent cand avea in brate un pui mai micut caruia ii spunea Momolica.

• De ce ii spui asa? intrebam eu
• Pentru ca el e mai molicel, mai micut si mai fragil. Uite, el are nevoie de mai multa atentie, imi raspundea Nico

Ma uitam la pui dar nu vedeam vreo mare diferenta intre el si ceilalti. Dar retinusem, Momo. Trec zilele, ajungem la momentul numit diversificare. Aparent, totul in regula, toata lumea devora noua hrana. Usor-usor insa observam ca Momo nu era in apele lui. Nu mai era activ, ni se parea ca respira mai greu… pe scurt, era din ce in ce mai rau.

Ne rupea in doua starea lui Momo. Am inceput sa sunam, sa intrebam, sa mergem cu el, nu reuseam sa intelegem ce avem de facut iar Momo nu era bine deloc. Desi ne plac cainii astia urechiati maxim (English Cocker Spaniel) si suntem ceea ce se numeste teoretic crescator, vietile nostre se invart si in alte dimensiuni, una dintre acestea fiind reprezentata de job-uri. Deci nu puteam sa stam 24h/zi acasa. La un momentdat ma suna Nico si-mi spune:

• Mi-e teama sa intru in casa…
• De ce?
• Ca nu stiu daca trebuie sa caut o lopata sau daca trebuie sa-l hranesc pe Momo

Una peste alta, cateva ore mai tarziu, Nico vajaia prin Bucuresti pe la 20:00 seara, cu Momo in brate, la analize, trimisa de Iuli la o buna prietena de-a sa. Pe la 22:30 ajung si eu in oras, ajunge si ea acasa si incepem sa discutam despre diagnosticul catelusului care se zbatea in continuare sa traiasca. Se agata de viata cu fiecare respiratie, cu fiecare minut…

Nu vreau sa intru in detaliile diagnosticului caci nu sunt medic. Am inteles exact ce avea Momo, ceva extrem de complicat si de rar. De asemenea, ne sfasia caci intelegeam amandoi cele doua optiuni pe care le aveam in urmatoarea zi: orele 08:30 operatie sau orele 12:00 eutanasia. Personal nu gasesc cuvinte prin care sa pot descrie ce era in sufletul nostru, ce ganduri aveam ori cum ne simteam. Fara ca vreunul din noi sa aiba puterea sa rosteasca, cumva am mers catre incercarea de a dormi, avand in minte orele 12:00. Evident ca ne-am foit toata noaptea, am patrulat pe rand prin casa si tin minte ca am schimbat mesaje cu Iuli pana tarziu. Pe la 5 dimineata am atipit, pe la 6:30 am venit in bucatarie sa-mi fac o cafea. Nico era deja acolo si imi amintesc ca i-am spus:

• Luam puiul si mergem sa-l operam!
• Asa facem, mi-a raspuns si am vazut ca s-a luminat la fata

Apoi mi-am luat telefonul si vad un mesaj de la Iuli, la 5:15: nu am dormit toata noaptea! Luati puiul si mergeti cu el la Alice. Mai precis, e vorba de Dr. Alice Radulescu, o prietena draga de-a ei. Am pus pe waze adresa cabinetului, si am plecat. Momo era in bratele lui Nico, intr-un cosulet de rachita si era mai viu si mai vesel ca niciodata, parca simtea. O pupa, o musca de deget… Am plans amandoi pana la cabinet ca niste copii mici. Am ajuns, am parcat, am deschis usa cabinetului, in receptie erau deja mai multi oameni….

• Buna dimineata! Eu sunt Andra Barbulescu, il voi opera pe Momo. Se va intampla asta, se poate intampla asta… Trebuie sa discutam si cu colegul meu anestezist, dr. Florea…

Eu imi amintesc ca imi pocneau urechile, nu auzeam decat fragmente.

• Multumim frumos! Stim riscurile, ne imaginam ce se poate intampla dar cealalta optiune era sa… Cata vreme are cea mai mica sansa la viata, ne asumam orice risc. Nu am vrea sa mai discutam cu nimeni, suntem ok, va rog sa ne spuneti ce trebuie sa semnam…
• Sigur! Il pot lua acum pe Momo, va rog sa asteptati putin!

Peste nu mai mult de 2-3 minute, suntem invitati in cabinet. Acolo ne astepta doctorul Florea:

• Buna dimineata! Am inteles de la colega mea ca nu mai vreti sa discutati cu mine…

Apoi, cu o blandete rara, ne explica protocolul, semnam actele si plecam. Am plecat cu un soi de bucurie inexplicabila in suflet, fiind convinsi ca Momo e unde trebuie. Si asa a fost. Desi orele alea s-au dilatat intr-un hal fara de hal, cand am auzit la telefon

• Buna ziua! Momo e in regula, operatia a decurs bine…. de acum sunt critice urmatoarele 72h…

Am inceput sa plangem de bucurie. Dar asta era doar primul motiv, caci abia urma sa-l descoperim pe urmatorul: oamenii de acolo… Noi am facut multe de-a lungul anilor si am vazut si mai multe, insa oameni cum am descoperit aici, rar ne-a fost dat sa intalnim. Toata lumea stie cine e Momo. Faceau cu randul sa-l supravegheze, sa-i masoare temperatura si glicemia, sa-l hraneasca, sa-l tina in brate…

Acum Momo e bine. E din ce in ce mai bine. Usor, lent insa un milimetru de mai bine in fiecare zi. In episodul urmator voi scrie despre oamenii care ne-au dat atatea motive de bucurie: de Iuli, de Dr Alice Radulescu, de Dr Andra Barbulescu, de Dr Florea, de cei pe care nu-i cunoastem inca dar au grija de Momo in clinica din Tg. Neamt sau din Compozitorilor, de toata echipa

Momo & Dr. Florea

Va urma!!!