Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

A radia sau a nu radia!?

with one comment

Remember this: orice pick list ucide!  Ucide fara mila in sectorul public :mrgreen:

Un propietar, doua autoturisme si o radiere. Vanzare, administratie financiara, dialog:

– Buna ziua! Ma numesc, fac, dreg, am nevoie sa radiez auto cu numarul…- Sigur ca da, se rezolva!

Biensur! A radiat cealalta masina. Cat de tare e asta? Sa o iei de la capat cu toate… Eh, se putea intampla oricui…

Anunțuri

Written by Teiucul

Ianuarie 10, 2014 at 22:34

Publicat în Insemnari Elucubrante

Un pariu politic

leave a comment »

Asa arata principalele evenimente ce vor misca bursele in 2014:

  • 18-19 martie: este aşteptat ca FED să înceapă să reducă din stimulii financiari
  • 20-25 mai: au loc alegeri pentru Parlamentul european
  • 4 noiembrie: au loc alegeri pentru Congresul american
  • Noiembrie: Banca Centrală Europeană încheie analiza calitativă a activelor din sistemul bancar
  • 30 noiembrie: prima rundă de alegeri prezidenţiale în România

[sursa]

As vrea sa fac un pariu pentru 30 noiembrie, propunand doua scenarii de lucru. Asadar, iata-l pe primul: TB prim ministru, CA presedinte. Cel de-al doilea e inca si mai simplu – SO, actual primar, viitor presedinte. Candidat „independent”. Evident, in ambele scenarii, USL va fi istorie. Pariul meu este pe SO.

Pentru frumusetea zicerii, las aci marturie aceste ganduri, fara a intra in detalii.  Ma bazez insa pe o serie de fapte, cum i-as raspunde lui Moromete 😆

Written by Teiucul

Ianuarie 6, 2014 at 15:50

Publicat în Hobby

De Craciun. Dar altfel

leave a comment »

– Buna ziua!

– Buna ziua, poftiti!

– Despre ce e vorba?!

– Vai, dar nu stiti? Nu vi s-a comunicat?

– Ce?

– Luati loc!

– Nu avem prea mult timp, avem mult de lucru… Trebuie sa…

– Insist, luati loc!

– Bine

– Pana la finalul programului va rog sa va strangeti toate lucrurile personale de la birou. De maine nu mai veniti!

– Cuuuum? Pai cum adica? Pai…

– Da, m-ati auzit! Pana la sfarsitului programului.

Romania, Bucuresti, Decembrie 2013. Cu 2 saptamani inainte de Craciun. 5 oameni carora li s-au promis prime, beneficii, marea cu sarea doar pentru a livra/implementa la timp proiectele pe care le conduceau. O mare cladire facuta, nu-i asa, sa bucure marele public… In rest, suntem o corporatie care trebuie sa livreze. Dar va rog sa intelegeti, nu e nimic personal… E doar biznis

Exact ca-n filme. Da’ altfel. Asa ca mai teichit izi cu jungal belz!

Written by Teiucul

Decembrie 5, 2013 at 21:10

Publicat în Insemnari Elucubrante

Despre oameni frumosi. De bine

with 3 comments

Am fost lenes si nedrept cu pasiunile mele, cu scrisul aci in mod special. Fara a mai pierde vremea, asta seara is nerabdator sa scriu despre oamenii frumosi pe care ii cunosc ori incep a-i cunoaste. Scrierea d’aci nu este o tentativa de a promova afaceri, interese, legaturi ci OAMENI. Atat! 

Stiu cetitorule! Desi ti-ai dori sa citesti despre fiecare in parte, nu ai vreme acum… Dar las’ ca maine o sa am vreme… Parca imi e un pic somn, citesc poimaine la cafea… Asa-i? 🙂 Poate m-oi mai fi auzit spunand vreodata ca „nu am timp” e doar cea mai rea scuza pe care omul a nascocit-o!

Pr. Mihai Andrei Aldea

Parohia Sfantul Daniile Sihastrul este construita de jos, din nimic, incurajat fiind ca nu se poate, ca nu va reusi si altele asemenea. Drumul spre Vozia este un basm romanesc absolut fantastic..

Despre autor, voi avea indrazneala de a cita un om aparte: dupa ce ma intalnesc cu Mihai si aud cate face, am senzatia ca nu fac nimic! Omul asta e cherosen!

Dan Capitanu

De vei vrea vreodata sa te indragostesti de albine, sa afli despre miere ori doar sa cunosti un om pasionat, Dan e acela.

Dincolo de fatade 

Povestile orasului care se ascund dincolo de fatade. Fotografie, nebunie, pasiune, durere, bucurie, oameni carora le pasa de orasul in care traiesc. Si nu accepta sa-l vada ucis!

Daniel Roxin

Spune asa: Cred în iubire, în adevăr şi în libertate şi sunt hotărât să susțin până la capăt aceste valori! Aşa să-mi ajute Dumnezeu! Ce face? Un click pe nume va dezvalui cateva indicii

Conacul de la Miclosoara

O comoara la doi pasi departare de Brasov. Pusa in opera de Contele Kalnoky sau omul care i-a stat aproape Printului Charles in renovarea proprietatii de la Viscri.

Carbunarii

„Cine face asta? Asa cum am spus, doi oameni. Care locuiesc la liziera padurii, 9 luni pe an. Intr-o rulota veche de cand vremea.”

Limonada lui Iulian Vacarean

Il vei vedea adesea langa Dna Oana Pelea. Se intampla sa mai fie si omul care face limonada pentru a strange bani pentru copiii bolnavi din sectia de oncologie de la Budimex

Pr. Tudor Georgian

Sau despre biserica Buna Vestire din Giurgiu. Un om preocupat zi de zi de tineri. De bunici. De cum sa reinnoade generatiile – „Pe noi ne intereseaza ce aveti de spus” e doar una din aceste intalniri.

Turist in Bucuresti

Sau despre Orasul de odinioara.

Guided Bucharest

Sau Carmen si Stefan, caci eu pe ei ii stiu mai bine. Daca vrei sa-i intalnesti, trebuie doar sa vrei. Ei te asteapta deja pentru o plimbare.

Alfred Binder

Imi place sa spun despre Alfred ca este unul din profesorii mei. Dar e prea putin, caci el e unul din cei ce m-au invatat sa ma indragostesc iremediabil si ireversibil de vin.

Loredana Ichim

Un om care gaseste frumusetea in unghere pe care altii nu le vad nici cu lanterna. Si oameni incredibili. Si povesti pe care nu te mai saturi ascultandu-le. Pe scurt, o bucovineanca neaosa.

Dan & Alecsandra

Sau despre oameni care lucreaza cu frumosul ori cu adrenalina in fiecare zi. Cu pasiune.

Atelierul cu de toate

E despre oameni care au ales sa nu ascunda copilul din ei ci sa-l lase sa zburde liber. Indrumandu-i pe cei mici.

Sergiu(l) Teodosiu

Un ardelean cu zvac, sa-l citez. De nu l-ai intalnit inca, las’ aci doar o marturie de la cineva care a facut-o deja: „as vrea sa dau un milion de like-uri pentru acest om minunat dar stim cu totii ca el valoreaza mult mai mult”

Radu Deftu

Sau despre un om care face pana si dintr-o felie de paine unsa cu unt, o poveste despre pasiunea in bucatarie. Iar despre vin, ce sa mai spun altceva decat ca e molipsitoare pasiunea-i?!

Viorel Grigore

„Ego Ludic” mi-a ajuns direct la suflet. Alaturi de modestia si de zambetul timid al lui Viorel, atunci cand si-a dezvaluit opera.

Breslasul

Sau despre jumatatea mea mai buna. Un om care imi da putere si care ma inspira in fiecare zi.

Deci? Ma ajuti sa facem aici o lista perpetua? Sunt atat de convins ca suntem multi… Cam cat o tara!

Written by Teiucul

Noiembrie 20, 2013 at 22:17

Publicat în Hobby

Cum ajungi vegetarian?

leave a comment »

As avea curaj sa pun un pariu: macar un sfert din cei care vor avea stomacul sa urmareasca filmul de mai jos, se vor gandi macar de doua ori inainte de a mai consuma carne…

„Acesta este un documentar despre gradul absolut de dependenţă al umanitatii faţă de animale, dar de asemenea, ilustrează lipsa noastra completa de respect pentru acesti aşa-numiti „furnizori neumani”. Earthlings foloseste camere ascunse şi înregistrări nemaiîntâlnite pentru a cronica practici de zi cu zi a unora dintre cele mai mari industrii din lume, care se bazează în întregime pe animale pentru profit .

Sursa: http://www.earthlings.com

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=9BrxEREhX20&feature=share%5D

Written by Teiucul

August 5, 2013 at 22:32

Publicat în Insemnari Elucubrante

Orasul de odinioara IV

leave a comment »

Anterior: I, II & III

Asadar, din nou despre mult prea putin pretuitul oras… De data aceasta, sub forma de STIATI CA?!

Bucureştiul este a 6-a capitală ca mărime din UE

Cea mai veche gară în Bucureşti este Filaret

Primul drum din Bucureşti a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavată cu trunchiuri de copaci

Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport

Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului

Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport.

Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului.

Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial,  mai exact în 26 august 1944, s-a urmărit de catre aviatia germana distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ţinta şi a căzut pe Teatrul Naţional.

Denumirea veche a parcului Cişmigiu era balta lui Dura Neguţătorul, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a oraşului porunceşte să se construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei Vodă de astăzi.

Numele străzii Lipscani provine de la oraşul Leipzig din Germania , lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Valahiei.

Oraşul Bucureşti este desemnat capitală a Ţării  Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.

Între 1798 şi 1831, populaţia Bucureştiului se dublează. Recensământul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la 60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost 1.929.000.

Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangaşi (1564), Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591) şi altele.

Bucureştiul este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing , Atlanta , Budapesta sau Hanovra.

Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.

Unul dintre cele mai cunoscute preparate culinare  româneşti – mititeii – au fost inventați la sfârşitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit “La o idee”, care se afla pe strada Covaci. Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul şi umoristul N.T. Orăşanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o  “o abodanță”, gheața – “cremă de Siberia”, scobitoarea – “o baionetă”, țuica – “o idee”. Cârnații mici au fost numiți “mititei”, atunci când, fiindcă se terminaseră mațele pentru cârnați, Ionescu a folosit doar carnea amestecată cu bicarbonat de sodiu, făcând cârnați mai mici şi fără înveliș. Aceştia au fost un succes.

Balta Alba – Aici se afla o groapa de var unde in vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumatilor. Cand ploua, locul devenea o balta. Alba.

Baneasa – Nevasta banului. In cazul de fata, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.

Berceni – Francisc Rákóczi al II-lea pleaca la turci (nici el nici turcii nu se intelegeau cu Habsburgii, iar asta ii facea prieteni). La fel procedeaza si o parte din apropiatii lui Rákóczi. Mai exact o ceata de husari condusi de groful Miklós Bercsényi. Nu stiu daca au stat doar ca sa-si traga sufletul ori s-au oprit de tot, cert este ca, undeva la sud de Bucuresti, husarii Berceni au luat o pauza.

Colentina – Probabil e doar o legenda (asemanatoare cu legenda numelui Bucurestilor). Astfel, Colentina vine de la „colea-n-tina” – cu referire la locul baltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci intr-o batalie. O vreme s-a numit si „Olintina”.

Cotroceni – Numele ii vine de la „a cotroci”, „cei care „cotrocesc”. Un vechi regionalism care inseamna „a cotrobai”, „a scotoci”, „a scormoni”.

Crangasi – Etimologia este evidenta. Candva aici era o prelungire din Codrul Vlasiei – un crang. Aici traiau, normal, crangasii.

Damaroaia – aceasta mosie parcelata a apartinut boieroaicei Maria Damaris.

Dealul Spirii – Dupa numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea si „Spirea”), care a ridicat in 1765 pe Dealul lupestilor o biserica (Spirea Veche).

Dristor – vine de la breasla piuarilor care si-au avut satul in aceasta parte a Bucurestilor. Asezarea mesterilor piuari care se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului si dimiei. Piuarii fabricau «darste» si pentru sutele de mori de pe cursul Dambovitei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanta economica pentru targul Bucurestilor.

Drumul Taberei – Tudor Vladimirescu intrand in Bucuresti pe la vest in anul 1821, isi aseaza aici tabara de panduri.

Ferentari – paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinata origine a numelui: vine din latina (!!!!) „Ferentarius” – Soldat din infanteria usoara a legiunilor romane. Dupa unele opinii, aici s-ar fi aflat campul de exercitii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.

Floreasca – dupa numele boierilor care au stapanit locurile respective: Florestii.

Ghencea – Din turca vine. Pe vremea fanariotilor, Ghenci-aga era seful arnautilor din garda domneasca. Aici s-a ridicat o biserica. Biserica era a Ghencei.

Giulesti – O proprietate boiereasca: a Julestilor.

Lipscani – din slava – Lipsk, Lipsko („locul cu tei”). Acest „loc cu tei” este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniti in Bucuresti cu lucruri aduse de la targul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.

Militari – In secolul 19 aici era zona de instructie militara, probabil si o garnizoana. O vreme a functionat aici „Pirotehnia Armatei”.

Pantelimon – isi ia numele dupa Manastirea Sf. Pantelimon. In greaca „pan” inseamna „tot” si „éléïmon” inseamna mila. Panteleimon = cel milostiv, intreg-milostivul.

Rahova – Aici e simplu. Numele e relativ nou si vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate in secolul 19 spre aducere aminte a Razboiului de Independenta: Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei si Calea Dorobantilor.

Salajan – Un nume si mai nou. Nu vine de la Salaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut si sub numele de Leontin Salajan.

Titan – isi ia numele de la fabrica de ciment „Titan” construita la inceputul secolului XX.

Vitan – De la D. Papazoglu aflam ce-i ala un vitan: „În ocolul orasului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orasenilor îsi aveau pasciunea”

[sursa: via email, probabil un soi de culegere din surse multiple]

Written by Teiucul

Aprilie 15, 2013 at 21:28

Publicat în Hobby

What Happened to Downtime?

with one comment

Textul nu-mi apartine, sursa e mentionata mai jos
Sper sa-l si traduc cat mai repede, nu am gasit textul in romana.

The Extinction of Deep Thinking & Sacred Space

Interruption-free space is sacred. Yet, in the digital era we live in, we are losing hold of the few sacred spaces that remain untouched by email, the internet, people, and other forms of distraction. Our cars now have mobile phone integration and a thousand satellite radio stations. When walking from one place to another, we have our devices streaming data from dozens of sources. Even at our bedside, we now have our iPads with heaps of digital apps and the world’s information at our fingertips.

There has been much discussion about the value of the “creative pause” – a state described as “the shift from being fully engaged in a creative activity to being passively engaged, or the shift to being disengaged altogether.” This phenomenon is the seed of the break-through “a-ha!” moments that people so frequently report having in the shower. In these moments, you are completely isolated, and your mind is able to wander and churn big questions without interruption.

However, despite the incredible power and potential of sacred spaces, they are quickly becoming extinct. We are depriving ourselves of every opportunity for disconnection. And our imaginations suffer the consequences.

Why do we crave distraction over downtime?

Why do we give up our sacred space so easily? Because space is scary. During these temporary voids of distraction, our minds return to the uncertainty and fears that plague all of us. To escape this chasm of self-doubt and unanswered questions, you tune into all of the activity and data for reassurance.

But this desperate need for constant connection and stimulation is not a modern problem. I would argue that we have always sought a state of constant connection from the dawn of time, it’s just never been possible until now.

We are depriving ourselves of every opportunity for disconnection.

The need to be connected is, in fact, very basic in Maslow’s hierarchy of needs, the psychological theory that explains the largest and most fundamental human desires. Our need for a sense of belonging comes right after physical safety. We thrive on friendship, family, and the constant affirmation of our existence and relevance. Our self-esteem is largely a product of our interactions with others.

It is now possible to always feel loved and cared for, thanks to the efficiency of our “comment walls” on Facebook and seamless connection with everyone we’ve ever known. Your confidence and self-esteem can quickly be reassured by checking your number of “followers” on Twitter or the number of “likes” garnered by your photographs and blog posts. The traction you are getting in your projects, or with your business, can now be measured and reported in real time.

Our insatiable need to tune into information – at the expense of savoring our downtime – is a form of “work” (something I call “insecurity work”) that we do to reassure ourselves.

So what’s the solution? How do we reclaim our sacred spaces?

Soon enough, planes, trains, subways, and, yes, showers will offer the option of staying connected. Knowing that we cannot rely on spaces that force us to unplug to survive much longer, we must be proactive in creating these spaces for ourselves. And when we have a precious opportunity to NOT be connected, we should develop the capacity to use it and protect it.

Here are five potential mindsets and solutions for consideration:

1. Rituals for unplugging.

Perhaps those in biblical times knew what was in store for us when they created the Sabbath? The notion of a day every week reserved for reflection has become more important than ever before. It’s about more than just refraining from work. It’s about unplugging. The recent Sabbath Manifesto movement has received mainstream, secular accolades for the concept of ritualizing the period of disconnection. Perhaps you will reserve one day on the weekend where you force yourself to disconnect? At first, such efforts will feel very uncomfortable. You will deal with a bout of “connection withdrawal,” but stay with it.

2. Daily doses of deep thinking.

Perhaps “sacred space” is a new life tenet that we must adopt in the 21st century? Since we know that unplugging will only become more difficult over time, we will need to develop a discipline for ourselves. Back in the day when the TV became a staple of every American home, parents started mandating time for their children to read. “TV time” became a controlled endeavor because, otherwise, it would consume every waking moment. Now, every waking moment is “connected time,” and we need to start controlling it.

We need some rules. When it comes to scheduling, we will need to allocate blocks of time for deep thinking. Maybe you will carve out a 1-2 hour block on your calendar every day for taking a walk or grabbing a cup of coffee and just pondering some of those bigger things. I can even imagine a day when homes and apartments have a special switch that shuts down wi-fi and data access during dinner or at night – just to provide a temporary pause from the constant flow of status updates and other communications.

3. Meditation and naps to clear the mind.

There is no better mental escape from our tech-charged world than the act of meditation. If only for 15 minutes, the ability to steer your mind away from constant stimulation is downright liberating. There are various kinds of meditation. Some forms require you to think about nothing and completely clear your mind. (This is quite hard, at least for me.) Other forms of meditation are about focusing on one specific thing – often your breath, or a mantra that you repeat in your head (or out loud) for 10-15 minutes. At first, any sort of meditation will feel like a chore. But with practice, it will become an energizing exercise.

If you can’t adopt meditation, you might also try clearing your mind the old fashioned way – by sleeping. The legendary energy expert and bestselling author Tony Schwartz takes a 20-minute nap every day. Even if it’s a few hours before he presents to a packed audience, he’ll take a short nap. I asked him how he overcomes the midday anxiety enough to nap. His trick? „Practice,” he said. Like all skills that don’t come naturally, practice makes perfect.

4. Self-awareness and psychological investment.

Our most basic fears and desires, both conscious and subconscious, are soothed by connectivity and a constant flow of information. It is supremely important that we recognize the power of our insecurities and, at the very least, acknowledge where our anxiety comes from. Awareness is always the first step in solving any problem.

During research for my book, Making Ideas Happen, I was surprised by how many legendary creative leaders credited some form of therapy as a part of their professional success. If you’re willing to invest in it, then take the plunge. Whatever you learn will help you understand your fears and the actions you take as a result. 

5. Protect the state of no-intent.

When you’re rushing to a solution, your mind will jump to the easiest and most familiar path. But when you allow yourself to just look out the window for 10 minutes – and ponder – your brain will start working in a more creative way. It will grasp ideas from unexpected places.  It’s this very sort of unconscious creativity that leads to great thinking. When you’re driving or showering, you’re letting your mind wander because you don’t have to focus on anything in particular. If you do carve out some time for unobstructed thinking, be sure to free yourself from any specific intent.

***

The potential of our own creativity is rapidly being compromised by the era we live in. I believe that genius in the 21st century will be attributed to people who are able to unplug from the constant state of reactionary workflow, reduce their amount of insecurity work, and allow their minds to solve the great challenges of our era. Brilliance is so rare because it is always obstructed, often by the very stuff that keeps us so busy.

Scott Belsky is the CEO of Behance and author of the national bestselling book Making Ideas Happen. You can follow him @scottbelsky.

Written by Teiucul

Februarie 1, 2013 at 15:17

Publicat în Insemnari Elucubrante

%d blogeri au apreciat asta: