Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

Povestea lui Momo

leave a comment »

Intai, hai sa facem cunostinta. Iuli este prietena noastra de foarte multi ani, medic. Theia e mamica. Arya, Demeluta, e matusa. Sophie e verisoara, fiica Demelutei. Lord si Lloyd sunt fratii. Lara, Lilith si Lizie sunt surorile.

Theia, Arya & Sophie

Momo s-a nascut anul asta in 8 Iulie. Dupa ce zile intregi Nico a lucrat de acasa pazind-o pe Theia s-o asiste, intr-o dimineata a decis sa dea o fuga pana la birou caci mamica nu dadea vreun semn de eveniment asteptat 🙂 Temperatura normala, apa la locul ei… Pe la amiaza, cand s-a intors acasa, o parte din pui erau la lumina zilei, ca asa a vrut Theia 🙂

Ma rog, una peste alta, toate bune si frumoase, Theia o mamica exemplara, comportament de manual. Puii au inceput sa creasca, lapticul doar de unde trebuia. In diverse momente, Nico mai avea cate un pui in brate si imi povestea cate ceva, ba le spunea pe nume si tot asa. Eu, fiind un barbat cu atentie deosebita, attention span-ul meu nu trece de 5 secunde, deci nu retineam nimic. Insa eram atent cand avea in brate un pui mai micut caruia ii spunea Momolica.

  • De ce ii spui asa? intrebam eu
  • Pentru ca el e mai molicel, mai micut si mai fragil. Uite, el are nevoie de mai multa atentie, imi raspundea Nico

Ma uitam la pui dar nu vedeam vreo mare diferenta intre el si ceilalti. Dar retinusem, Momo. Trec zilele, ajungem la momentul numit diversificare. Aparent, totul in regula, toata lumea devora noua hrana. Usor-usor insa observam ca Momo nu era in apele lui. Nu mai era activ, ni se parea ca respira mai greu… pe scurt, era din ce in ce mai rau.

Ne rupea in doua starea lui Momo. Am inceput sa sunam, sa intrebam, sa mergem cu el, nu reuseam sa intelegem ce avem de facut iar Momo nu era bine deloc. Desi ne plac cainii astia urechiati maxim (English Cocker Spaniel) si suntem ceea ce se numeste teoretic crescator, vietile nostre se invart si in alte dimensiuni, una dintre acestea fiind reprezentata de job-uri. Deci nu puteam sa stam 24h/zi acasa. La un momentdat ma suna Nico si-mi spune:

  • Mi-e teama sa intru in casa…
  • De ce?
  • Ca nu stiu daca trebuie sa caut o lopata sau daca trebuie sa-l hranesc pe Momo

Una peste alta, cateva ore mai tarziu, Nico vajaia prin Bucuresti pe la 20:00 seara, cu Momo in brate, la analize, trimisa de Iuli la o buna prietena de-a sa. Pe la 22:30 ajung si eu in oras, ajunge si ea acasa si incepem sa discutam despre diagnosticul catelusului care se zbatea in continuare sa traiasca. Se agata de viata cu fiecare respiratie, cu fiecare minut…

Nu vreau sa intru in detaliile diagnosticului caci nu sunt medic. Am inteles exact ce avea Momo, ceva extrem de complicat si de rar. De asemenea, ne sfasia caci intelegeam amandoi cele doua optiuni pe care le aveam in urmatoarea zi: orele 08:30 operatie sau orele 12:00 eutanasia. Personal nu gasesc cuvinte prin care sa pot descrie ce era in sufletul nostru, ce ganduri aveam ori cum ne simteam. Fara ca vreunul din noi sa aiba puterea sa rosteasca, cumva am mers catre incercarea de a dormi, avand in minte orele 12:00. Evident ca ne-am foit toata noaptea, am patrulat pe rand prin casa si tin minte ca am schimbat mesaje cu Iuli pana tarziu. Pe la 5 dimineata am atipit, pe la 6:30 am venit in bucatarie sa-mi fac o cafea. Nico era deja acolo si imi amintesc ca i-am spus:

  • Luam puiul si mergem sa-l operam!
  • Asa facem, mi-a raspuns si am vazut ca s-a luminat la fata

Apoi mi-am luat telefonul si vad un mesaj de la Iuli, la 5:15: nu am dormit toata noaptea! Luati puiul si mergeti cu el la Alice. Mai precis, e vorba de Dr. Alice Radulescu, o prietena draga de-a ei. Am pus pe waze adresa cabinetului, si am plecat. Momo era in bratele lui Nico, intr-un cosulet de rachita si era mai viu si mai vesel ca niciodata, parca simtea. O pupa, o musca de deget… Am plans amandoi pana la cabinet ca niste copii mici. Am ajuns, am parcat, am deschis usa cabinetului, in receptie erau deja mai multi oameni….

  • Buna dimineata! Eu sunt Andra Barbulescu, il voi opera pe Momo. Se va intampla asta, se poate intampla asta… Trebuie sa discutam si cu colegul meu anestezist, dr. Florea…

Eu imi amintesc ca imi pocneau urechile, nu auzeam decat fragmente.

  • Multumim frumos! Stim riscurile, ne imaginam ce se poate intampla dar cealalta optiune era sa… Cata vreme are cea mai mica sansa la viata, ne asumam orice risc. Nu am vrea sa mai discutam cu nimeni, suntem ok, va rog sa ne spuneti ce trebuie sa semnam…
  • Sigur! Il pot lua acum pe Momo, va rog sa asteptati putin!

Peste nu mai mult de 2-3 minute, suntem invitati in cabinet. Acolo ne astepta doctorul Florea:

  • Buna dimineata! Am inteles de la colega mea ca nu mai vreti sa discutati cu mine…

Apoi, cu o blandete rara, ne explica protocolul, semnam actele si plecam. Am plecat cu un soi de bucurie inexplicabila in suflet, fiind convinsi ca Momo e unde trebuie. Si asa a fost. Desi orele alea s-au dilatat intr-un hal fara de hal, cand am auzit la telefon

  • Buna ziua! Momo e in regula, operatia a decurs bine…. de acum sunt critice urmatoarele 72h…

Am inceput sa plangem de bucurie. Dar asta era doar primul motiv, caci abia urma sa-l descoperim pe urmatorul: oamenii de acolo… Noi am facut multe de-a lungul anilor si am vazut si mai multe, insa oameni cum am descoperit aici, rar ne-a fost dat sa intalnim. Toata lumea stie cine e Momo. Faceau cu randul sa-l supravegheze, sa-i masoare temperatura si glicemia, sa-l hraneasca, sa-l tina in brate…

Acum Momo e bine. E din ce in ce mai bine. Usor, lent insa un milimetru de mai bine in fiecare zi. In episodul urmator voi scrie despre oamenii care ne-au dat atatea motive de bucurie: de Iuli, de Dr Alice Radulescu, de Dr Andra Barbulescu, de Dr Florea, de cei pe care nu-i cunoastem inca dar au grija de Momo in clinica din Tg. Neamt sau din Compozitorilor, de toata echipa

Momo & Dr. Florea

Va urma!!!

Written by Teiucul

august 15, 2021 at 13:19

Publicat în Insemnari Ironice

Naseul

leave a comment »

Pe undeva prin Dealu Mare e un loc caruia ii spune Biserica dintr-o piatra, in satul Varf. Ajungi acolo, parchezi daca ti-e lene sa urci cu bicla, si apoi te bucuri de priveliste.

Pe acolo isi fac veacul si niste copilasi care iti spun ca ei sunt ghizi si daca le dai si lor ceva maruntis te vor indruma prin imprejurimi. Intr-o zi, unul din ei mi-a zis asa:

Sa stii, nenea, ca unii oameni nici nu vor sa se uite la noi… Asa de rai suntem? Ca noi nu vrem decat sa castigam cativa banuti…

Mai bine ma izbea cu o piatra in tampla, m-ar fi durut mai putin… Deci, daca ajungi pe acolo, da-le macar o sticla cu apa, se vor bucura cu siguranta.

Written by Teiucul

aprilie 9, 2021 at 13:42

Publicat în Insemnari Ironice

Frizerul de apartament

leave a comment »

Parea o seara linistita de mai. De 4 mai. Avusesem o discutie misto cu echipa mea, abia ce inchisesem o conversatie telefonica, de asemenea placuta. Eram multumit, fusese o zi buna… Ma invarteam prin casa fara un scop precis in viata, cand aud:

– Auzi, nu vrei sa te tund, totusi? Ca mai sunt doua saptamani pana deschid astia frizeriile si nu mai incapi pe usa de parul ala…

Cum eram relativ confuz, intrebarea m-a luat prin surprindere, am deschis gura si a iesit un „ba da” destul de hotarat. Ma rog, in timp ce ma asezam pe scaun si imi imaginam ca-s in alta parte, nu acasa, am inceput sa-mi adun gandurile: hai ca o sa fie bine, data trecuta m-a tuns decent, da-o incolo de treaba ca doar n-oi plange dupa par, din astea. Si numa’ ce ma izbeste in moalele capului:

– Tu mai tii minte cu ce numar te-am tuns data trecuta?

– Pai cu 3, nu? Ca doar as ama tund de 180 de ani

– Mda, hai ca-i bine! Asa imi aminteam si eu. Uite, gata! Aia e piesa, aia rosie…

Bazbazbaz, ma uit pe jos si vad mai mult par decat imi aminteam eu:

– Sigur stii ce faci, ma tunzi cu ce trebuie, ca simt ca-s cam chel pe ceafa, simt cum ma mangaie curentul si e cam nefiresc!

– Termina bai nene, n-auzi ca stiu exact ce fac?!?

– Bazbazbaz: aoleuuuuuuuu! Am pus piesa gresita, asta cu care te tund eu 1, nu 3, aia albastra e 3….

Am inchis ochii si am rugat-o sa repare cumva ce a facut, ca sa nu luam ultima cina in calitate de cuplu cu acte! Si am inceput sa zic Tatal nostru! Acum e bine, maine aveam un interviu pe zoom, cu video on. N-o sa mai am! Imi place sapca pe care mi-a dat-o, mi se pare ca ma intinereste.

Nu ai cum sa confunzi gratarul nr 1 cu gratarul nr 3, nu ai cum!

Written by Teiucul

mai 7, 2020 at 17:31

Publicat în Insemnari Ironice

FIKA. IASI

Fika este adesea tradusă ca „o pauză de cafea și prăjituri”, ceea ce este corect, dar cu adevărat este mult mai mult decât atât.

Fika este un concept, o stare de spirit, o atitudine și o parte importantă a culturii suedeze. Mulți suedezi consideră că este aproape esențial să îți faci timp pentru fika în fiecare zi. Înseamnă să faci timp pentru ca prietenii și colegii să împărtășească o ceașcă de cafea (sau ceai) și ceva de mâncare.

Fika nu poate fi experimentat singur la birou. Asta ar fi doar să iau cafea și tort.

Fika este un ritual. Chiar și puternica plantă Volvo se oprește pentru fika. Toți suedezii consideră că este important să facă timp să se oprească și să socializeze: să facă o pauză. Îmbunătățește creierul și întărește relațiile. Și are sens bun pentru afaceri: firmele au echipe mai bune și sunt mai productive acolo unde este instituționalizată fika.

Fika poate fi un verb. Suedezii își vor spune reciproc: „Hai să mergem și fika!” sau „Tu și eu fika împreună atât de bine”.

Exact ceea ce mănânci în timpul fika nu este foarte important. Mâncarea este incidentă companiei, socializării și prinderii prietenilor și colegilor. Dar orice mâncare ai alege pentru fika ar trebui să fie proaspăt și bine prezentat. În mod ideal ar trebui să fie de casă. Mulți șefi ai echipei din Suedia consideră că este important să coaceți regulat ceva acasă pentru a lua la muncă pentru fika.

Adesea fika se bucură de lumina lumânărilor, chiar dacă este într-un birou sau în colțul unei fabrici. Totul este să încetiniți și să găsiți timp pentru prieteni și colegi, în timp ce beți o băutură și vă bucurați de ceva mic de mâncare. Lumânarea lumânărilor ajută!
Originea numelui

Cuvântul fika derivă de fapt din cuvântul argoul din secolul al XIX-lea pentru cafea: kaffi. Invertește cuvântul kaffi și primești fika.

Asigurați-vă că nu sunteți niciodată prea ocupat pentru fika!

Oriunde locuiești, încearcă fika în programul tău zilnic. Nu poți fi niciodată prea ocupat pentru fika!

Despre FIKA IASI, in imaginile de aici… Despre comunitate, data viitoare 🙂

Written by Teiucul

aprilie 12, 2020 at 18:36

Publicat în Hobby

Fragmente cu profesionisti

Prietenul

Acum ceva vreme i-am daruit niscaiva sticle cu vin unui om drag, ca sa le cunoasca. Pe vinuri, adica. Trecu vreme, trecura sarbatorile si azi mi-a scris:

Ce facusi, bre? imi zice Mi-ai dat un vin de mi-au cantat lautarii dupa doua pahare 🙂

Astăzi am dat ce a mai rămas din sticlă unui domn care a pus parchet la mine. Nu mai știu nimic de el. Cantitatea băută de el este mai mare decât ce am servit eu. Și, apropo. Am încălzire în pardoseală. Ghici unde am dormit? Da, exact. În baie.

Am amintirile amestecate. Dar cred eu că mai am sticla în casă. Un vin gros, uleios.

 

Avionul si copilasii

Veneam acasa. In avion, familia Adams pe scaunele din stanga mea: doi copilasi, mama, tata, tusica, bunica, samd. Astia doi mici, cu niste chipuri perfecte de ingerasi, incep:

  • Ia uite, tati! Astia alimenteaza avionul… mda, o sa ia foc.
  • Auzi tati, dar cand cad mastile alea cu oxigen?!?
  • Mami, scoate si tu vestele alea sa le umflam!

Doamna de langa mine se albise la fata inca de la prima replica. La a doua lesinase.

 

Intalnirea

Azi, ziua de gratie 21 Ianuarie. Doua persoane la intalnire:

  • Si cand ati deschis, demult?
  • Prin aprilie…
  • Aaaaa, anul asta?

Mda…

Written by Teiucul

ianuarie 21, 2020 at 16:47

Publicat în Insemnari Ironice

Indrumar pentru (ne)crescatorii de caini care vor pui

Fa-ti un shake cu lapte praf cu colostru, ca oricum altceva nu o sa mai ai prin casa, si citeste!

– Si? Cum v-a murit puiul?
– Dom’le, stii, n-as vrea sa vorbesc despre asta…
– Hai dom’le, zi-mi!
– Hmmm… I-am dat lapte cu biberonul si am nimerit tetina pe zero mare…

Asta ar putea fi unul din deznodamintele posibile. Asadar: ai caine? Ai o viata linistita? Poti sa pleci cand vrei, unde vrei? Poti parasi domiciliul o zi, fara sa pregatesti asta o saptamana? Dormi noaptea? Asa e viata ta? Daca da, las-o asa!

Daca nu mai vrei sa fie asa si ti s-a urat cu binele, fii atent! Tot ce trebuie sa faci este sa fii de acord ca femela (cainele) ta sa faca pui cand iti cere asta iubita, sotia sau ma-ta daca esti atat de ghinionist! Atat! Sa spui da! Si gata, adica viata ta e gata!!!!!

Acum sa-ti dau detalii. Cel mai bine e sa planifici lucrurile astfel incat puii sa vina pe lume undeva intre Craciun si Revelion. Dupa cum bine stii, toti medicii sunt la lucru, toate cabinetele veterinare sunt deschise, la fel si farmaciile. Ca sa incepi cu dreptul aceasta aventura a vietii tale, adica sa pasesti cu incredere in afara zonei tale de confort cum e la moda acum, trebuie sa ai la indemana o sacosa cu niste boarfe: sosete, chiloti, tricou, pijamale si o periuta de dinti. Caci nu vrei sa stai acasa cand fata cateaua, oricat de mare crezi tu ca e dragostea voastra. Ma rog, asta in cazul in care nu cumva iti place sa tai cordoane ombilicale sau sa le rozi, sa vezi placente, sa tragi puii de picioare, samd. Bine, mai important decat bagajul e sa ai unde merge sa dormi o noapte. Daca nu ai, pune si niste ziare in sacosa, in gara e frigut in perioada aia a anului.

Next! Puii ti-au umplut de bucurie casa, sufletul si o camera? E ok acum sa-ti arati vulnerabilitatea si sa plangi nitel. Nu e musai sa ai motiv, e bine sa o faci preventiv ca motivele vin oricum. Matematica! Asta va fi primul! Si vei incepe cu matematica asa:

– Cat e ceasul?

Clipesti de doua ori, auzi iar:

– Dar acum cat e ceasul? Cand au mancat puii?! Cat era ceasul? Cand a facut fata pipi?! Nu a facut?!?!? Cat e ceasul?! Dar cat e ceasul? Cate grame au luat? Cate kg are fata!? A slabit!!! Nu e bine…. Restul te las sa-l descoperi singur!

Dar stai, ca abia a inceput! Daca nu o ai deja, instaleaza Waze si pune la favorite urmatoarele adrese:

– Farmacii non stop
– MaxiPet, Animax si altele de se termina in IubiPet
– Cabinet veterinar
– Adresele tuturor prietenilor/cunostintelor cu dragoste de caini. Daca ai noroc, o sa ai de carat cutii, galeti, saci si alte elemente de recuzita
– Adresa unde dormi in noaptea aia. Daca nu, baga Gara de Nord si recunoaste Waze-ul

Tinuta! Pentru zecile de drumuri pe care le vei face la farmacii, e musai sa ai acelasi rand de haine, sa te recunoasca farmacistii, e mai usor (pentru tine) asa. O sa realizezi cat de multe vei invata despre medicamente ale caror nume habar nu ai sa le scrii. Alea de bebelusi sunt cele mai bune. Ai grija, pleaca informat de acasa: fiole, pastile, picaturi, unguent, concentratie, gramaj, producator, pret estimativ – altfel o sa mai faci un drum.
Oricum o sa realizezi ca vesnic, dar vesnic iti lipseste ceva din casa. Si asta constati exact cand intri pe usa si auzi asa:

– Stii ce am uitat sa-ti spun sa iei?!?… Ca am uitat si ca avem telefoane mobile… Comunicare directa, fata in fata, e cea mai buna, doar stii si tu asta!

Revenind la tinuta, trebuie sa ai la indemana si niste haine bune caci da, vei avea ocazia sa iesi si in oras. La veterinar. Acolo o sa continui sa inveti si sa te dezvolti personal, ca doar asta ti-ai dorit, nu?! Daca ai noroc si cateaua mama nu e chiar bine dupa fatare, inveti si mai mult si mai accelerat: glucoza, beuri, nospa, metrita, uter, dezhidratare, perfuzii, epuizare…

Somn? Nu! Mancare? Da! Boabe starter. Pentru tine. Viata sociala? Da! La cabinetul veterinar, e foarte frumos acolo ca nu mai esti acasa si cineva stie ce sa-i faca iubitului tau caine. Deci poti sa si atipesti nitel. Oricum, cand o sa mai aud pitigaieli din alea cu puii mei draguti, dragalasi, mi-au umplut viata de bucurie, fiinte nevinovate care te iubesc neconditionat, o sa fac o criza. Sper ca de nervi!

Aaaaaaaa, am uitat sa spun: vand pui! 10.000 euro bucata. E ieftin, tratamentul e scump. Acu’ merg putin sa plang la psiholog, e mai bine decat sa rad la psihiatru!

Written by Teiucul

ianuarie 5, 2020 at 22:17

Publicat în Insemnari Ironice

FIKA. Din Targul Iesilor

leave a comment »

In Piata Unirii nR. 7, din Iasi.

De fapt, chiar inainte de a citi randurile ce urmeaza, am sa te rog sa NU ma crezi caci e doar o opinie subiectiva. Asadar, daca ai ajuns pe aci si daca ai oleaca de vreme, opreste-te si vezi cum iti e! Aici e despre placerea de a fi gazda, deci despre bucuria de a primi oaspeti. E despre tine. Mai mult, poate fi si despre un HUB cultural. Adica? Pai asta se intampla cand FIKA se transforma in scena, cand gazduieste o expozitie de fotografie, cand gazduieste muzica live ori cand isi gazduieste prietenii la fel de tineri, de indrazneti si de creativi. Adica oricand vrei TU!

Uite ce mi-a scris Andrei, prietenul cel mai bun al suedezei: Fika este un concept suedez care inseamna “pauza de cafea”. Mai mult, conceptul se contureaza in jurul interactiunii, socializarii, bunului gust, fiind un concept cu si despre oameni. Promovam produsele artizanale locale si nationale.

Am reusit ca pe parcursul acestui an sa aducem impreuna domenii diferite, idei diferite, concepte diferite: evenimente cu si despre vin [degustari de vin dar nu e despre promovarea unui singur brand ci despre evidentierea starii create la evenimentele de gen], degustari de paine, degustari de bere [bere artizanala, bere produsa local], lansari de carte ori ateliere de creativitate.

Acestora le adaugam Campania ShoeBox – un proiect ce ne e tare drag – dar si participari la festivaluri precum „La Vie2017” ori „Filit2017” – aici am avut statut de locatie Filit, cu raft de promovare a autorilor prezenti, pe intreaga perioada evenimentului.

Proiectul “Cultura Zambeste” ne-a adus raftul Aliniat. Apoi am creat parteneriatul cu libraria Humanitas Iasi si Crilia, de unde au venit si o mare parte din cartile care sunt in raft, in momentul de fata. Raftul Aliniat are in acest moment, 3 sectiuni create cu 3 parteneri: raftul Humanitas [Ai atatea vieti cate carti ai citit], raftul Filit si raftul cu recomandare de carte Crilia. Acestora le-am adaugat si raftul cu autograf [prima carte lansata la Fika  – “Melciclopedia. Povestea Melcului  Print”, autor Iulian Tanase]. Avem in lucru si raftul de literatura pentru copii, detinem deja cateva carti.

Concluzia: feel it! Sau FILIT, dupa preferinte! 🙂

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Written by Teiucul

decembrie 4, 2017 at 20:11

Publicat în Hobby

%d blogeri au apreciat: