Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

F.E.R.

Gata! A venit momentul. Ascensiunea AUR trebuie oprita, nu mai se poate. Luni merg sa inregistrez FER. Federatia Ezoterica a Romaniei. Actiuni ale partidului:

Vom infiinta un post de radio care va emite exclusiv pe calorifere, strecuratori, cani de ceai si blendere, vorba lui Exarhu

Intalnirile FER vor avea loc exclusiv in tunelurile dacice de supt Bucegi. Intre Ianuarie si Iunie, in tunelurile de vest, cele care ies la Sfinx si la Piramide. Intre Iulie si Decembrie, in tunelurile de est, cele care ies pe malul marii

Bustul lui Lorin Furtuna va fi construit exclusiv din Quinoa si va fi amplasat in mijlocul piramidei spatiale din Muntii Ceahlau, doar in Noaptea de Sanziene

112 este numarul diavolului, nu ne vom lasa pacaliti. 1+1+2+2 (de doua ori cifra 1) = 6. 112 are 3 cifre, deci e vorba de 666. Nu mai sunati!

Membrii partidului vor fi admisi doar pe baza dovezilor clare ca poseda doar telefoane fixe, cu cuplaj. Sunt acceptate si telefoane publice

Canalul oficial de comunicare intre membri va fi #FER Romania @ MIRC

Documentele partidului vor fi circulate exclusiv pe dischete. De aici necesitatea de a avea, ca la peneleu, doar masini de scris si Pentium 4 cu floppy

Protectia de staniol impotriva 5G va fi inlocuita cu hartie de copt grosimea 5 – au la carfur

Conectarea intre membri, pentru sedinte, se va face exclusiv telepatic. Blutut si wifi sunt strict interzise. Exista un risc real ca entitati rau-voitoare sa incerce conectari succesive la inteligenta FER

Spunem nu dictaturii oligarhilor. Vom infiinta propriul mă-ta verse, nu ne vom lasa prinsi in capcanele lui Tzukenberg

Hai Doamne ajuta FER! Voteaza FER!

Watch this: https://fb.watch/aQ4l0J6JJA/

Written by Teiucul

ianuarie 29, 2022 at 22:33

Publicat în Insemnari Elucubrante

2022. La TNB

Intr-o zi am dat iama pe site-ul TNB-ului, dorindu-mi mult sa mai prind bilete la „O scrisoare pierduta”, in regia lui Horatiu Malaele. Cum-necum, din graba ori din neatentie, am ales o alta data din calendar, nu cea in care puteam sa mergem. Si da-i, si lupta, neicusorule! Tremurand de bucurie ca pot cumpara 4 din cele doar 9 bilete ramase de vanzare, n-a mai contat nimic…

Primesc email-ul de confirmare a platii, cu biletele anexate. Le deschid, soc si groaza! Observ ca tocmai cumparasem fix intr-o zi in care nu puteam merge 🙂 Pun mana pe laptop si ma apuc sa scriu ravase de amor celor de la My Stage – vanzatorului online, adicatelea. Oamenii raspund rapid, amabil insa nefericit pentru mine:

„Buna ziua,

Din pacate, conform “Termeni si conditii” agreati la achizitionare, biletele pentru spectacolele Teatrului National „I.L. Caragiale” din Bucuresti nu pot fi schimbate sau anulate.”

Eu nu ma las:

„Inteleg acest lucru, este si motivul pentru care am decis sa va scriu, sa va rog sa ma ajutati.

Apreciez sincer raspunsul rapid, apreciez mai putin lipsa de empatie si raspunsul „automat”. Ma indoiesc sincer ca nu exista o solutie tehnica, atata vreme cat exista disponibilitate – vorbim de o eroare, nu de rea-credinta

O zi buna!”

Nici ei:

„Buna seara,

Din pacate, organizatorul nu permite schimbarea sau anularea biletelor. Astfel, nu avem cum sa va ajutam cu acest lucru, noi nefiind organizatorii spectacolului.

Va rugam sa ii contactati direct pe cei de la TNB pentru mai multe informatii.”

Am apreciat sincer ca nu au lasat subiectul in aer si ca m-au lamurit. Merg pe site la TNB sa ma lamuresc cui trebuie sa scriu 🙂 Moartea! Multe adrese cu @yahoo, gmail, tnb, ymail 🙂 Nu ma crede, uita-te tu!

Drept urmare, in aceasta seara am facut cunostinta cu toata echipa de la TNB via email. Abia astept sa vad cine imi raspunde, cine e responsabil si cine ma va ajuta. If any! 🙂 Ce ma bucura foarte tare este ca toate astea se intampla pentru „O scrisoare pierduta”… Oare cum ar fi aratat totul daca voiam sa merg la Gaitele? 🙂

Written by Teiucul

ianuarie 10, 2022 at 21:55

Publicat în Insemnari Ironice

Tagged with ,

Regula si exceptia

Imi imaginez ca e relativ lesne de observat cat de antrenati suntem sa facem reguli din exceptii. Oriunde iti arunci privirea, oriunde urechile capteaza o discutie, te lovesti de afirmatia de mai sus. Mintea cauta febril o exceptie – stiu eu un vecin, mi-a zis mie un prieten, stiu eu sigur ca nu e asa, ca s-a intamplat odata in Braila, samd – iar gura enunta regula proaspat izvorata din exceptia identificata.

Din pacate, si invers e valabil: anunti o lege, o reglementare, o masura. Aloci o jumatate de rand enuntarii regulii si o pagina intreaga exceptiilor de la regula respectiva. Exercitiul e simplu de facut, un exemplu e aici Si atunci ma intreb, despre ce cultura a ordinii discutam in tara asta? Despre ce disciplina vorbim cand peste tot in jurul nostru vedem oamenii mergand pe scurtaturi? Se spune despre Romania ca este tara in care fiecare vrea sa mearga cu mijloacele de transport. Celalalt insa, nu eu.

Si uite asa, regula devine exceptia.

Written by Teiucul

ianuarie 6, 2022 at 18:34

Publicat în Insemnari Ironice

Nestirea zilei

Articolul la care ma gandesc e aici. De ce ma gandesc la el? Pentru ca mi se pare imposibil sa iti poti imagina realitatea din Romania 🙂

Acu’ sa ne intelegem, traiesc in aceeasi tara, nu am avut vreo epifanie in dimineata asta. Cu toate acestea, tot imi vine greu sa cred cat de tare scade IQ-ul general al populatiei in fiecare zi.

Written by Teiucul

ianuarie 4, 2022 at 16:19

Publicat în Insemnari Ironice

Dunning-Kruger

As spune ca parintele efectulului din titlu a fost Confucius – „Adevărata cunoaștere este a-ți ști dimensiunea ignoranței”.

Conform definitiei moderne, efectul Dunning-Kruger este o eroare de apreciere în care persoane incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate. Acest comportament este cauzat de incapacitatea persoanelor respective de a-și recunoaște nivelul, tocmai din cauza lipsei lor de cunoștințe în domeniu.

Dintr-o perspectiva completa, este vorba atat de aprecierea greșită a incompetenței proprii, cat și de aprecierea greșită a înaltei competențe a altora.

Tragand cu ochiul la ce se intampla in tara asta de vreo doi ani incoace, am observat manifestari ale acestui efect in ambele sensuri. Pe de-o parte, ma gandesc la toti chibitii care au devenit epidemiologi de apartament dupa trei videoclipuri de pe TikTok si doua discutii la Mega Image. Pe de alta parte, am in vedere maniera aberanta in care autoritatile comunica, de parca in public s-ar afla doar medici obisnuiti cu limbajul de specialitate, adica un limbaj de lemn pentru majoritatea receptorilor.

Bai nene, intai invatati sa aflati ce e important pentru oameni sa afle. Aflati ce stiu si ce nu stiu. Apoi invatati sa comunicati pe limba oamenilor. Oferiti explicatii pentru cele mai marunte aspecte, din punctul vostru de vedere – ce-s aia anticorpi, care e diferenta dintre ARN si ADN, samd. Nu-i mai aratati cu degetul pe unii sau pe altii, nu-i mai segregati, nu mai fiti pentru unii muma si pentru altii ciuma, nu-i mai invrajbiti.

Cica in zilele noastre comunicarea ar fi cheia iar increderea ar fi yala. Hai sa presupunem ca gasiti cheia dar ce faceti cu yala, ca o facurati praf de 32 de ani incoace…!?!?

Written by Teiucul

decembrie 26, 2021 at 09:31

Publicat în Insemnari Ironice

Povestea lui Momo

leave a comment »

Intai, hai sa facem cunostinta. Iuli este prietena noastra de foarte multi ani, medic. Theia e mamica. Arya, Demeluta, e matusa. Sophie e verisoara, fiica Demelutei. Lord si Lloyd sunt fratii. Lara, Lilith si Lizie sunt surorile.

Theia, Arya & Sophie

Momo s-a nascut anul asta in 8 Iulie. Dupa ce zile intregi Nico a lucrat de acasa pazind-o pe Theia s-o asiste, intr-o dimineata a decis sa dea o fuga pana la birou caci mamica nu dadea vreun semn de eveniment asteptat 🙂 Temperatura normala, apa la locul ei… Pe la amiaza, cand s-a intors acasa, o parte din pui erau la lumina zilei, ca asa a vrut Theia 🙂

Ma rog, una peste alta, toate bune si frumoase, Theia o mamica exemplara, comportament de manual. Puii au inceput sa creasca, lapticul doar de unde trebuia. In diverse momente, Nico mai avea cate un pui in brate si imi povestea cate ceva, ba le spunea pe nume si tot asa. Eu, fiind un barbat cu atentie deosebita, attention span-ul meu nu trece de 5 secunde, deci nu retineam nimic. Insa eram atent cand avea in brate un pui mai micut caruia ii spunea Momolica.

  • De ce ii spui asa? intrebam eu
  • Pentru ca el e mai molicel, mai micut si mai fragil. Uite, el are nevoie de mai multa atentie, imi raspundea Nico

Ma uitam la pui dar nu vedeam vreo mare diferenta intre el si ceilalti. Dar retinusem, Momo. Trec zilele, ajungem la momentul numit diversificare. Aparent, totul in regula, toata lumea devora noua hrana. Usor-usor insa observam ca Momo nu era in apele lui. Nu mai era activ, ni se parea ca respira mai greu… pe scurt, era din ce in ce mai rau.

Ne rupea in doua starea lui Momo. Am inceput sa sunam, sa intrebam, sa mergem cu el, nu reuseam sa intelegem ce avem de facut iar Momo nu era bine deloc. Desi ne plac cainii astia urechiati maxim (English Cocker Spaniel) si suntem ceea ce se numeste teoretic crescator, vietile nostre se invart si in alte dimensiuni, una dintre acestea fiind reprezentata de job-uri. Deci nu puteam sa stam 24h/zi acasa. La un momentdat ma suna Nico si-mi spune:

  • Mi-e teama sa intru in casa…
  • De ce?
  • Ca nu stiu daca trebuie sa caut o lopata sau daca trebuie sa-l hranesc pe Momo

Una peste alta, cateva ore mai tarziu, Nico vajaia prin Bucuresti pe la 20:00 seara, cu Momo in brate, la analize, trimisa de Iuli la o buna prietena de-a sa. Pe la 22:30 ajung si eu in oras, ajunge si ea acasa si incepem sa discutam despre diagnosticul catelusului care se zbatea in continuare sa traiasca. Se agata de viata cu fiecare respiratie, cu fiecare minut…

Nu vreau sa intru in detaliile diagnosticului caci nu sunt medic. Am inteles exact ce avea Momo, ceva extrem de complicat si de rar. De asemenea, ne sfasia caci intelegeam amandoi cele doua optiuni pe care le aveam in urmatoarea zi: orele 08:30 operatie sau orele 12:00 eutanasia. Personal nu gasesc cuvinte prin care sa pot descrie ce era in sufletul nostru, ce ganduri aveam ori cum ne simteam. Fara ca vreunul din noi sa aiba puterea sa rosteasca, cumva am mers catre incercarea de a dormi, avand in minte orele 12:00. Evident ca ne-am foit toata noaptea, am patrulat pe rand prin casa si tin minte ca am schimbat mesaje cu Iuli pana tarziu. Pe la 5 dimineata am atipit, pe la 6:30 am venit in bucatarie sa-mi fac o cafea. Nico era deja acolo si imi amintesc ca i-am spus:

  • Luam puiul si mergem sa-l operam!
  • Asa facem, mi-a raspuns si am vazut ca s-a luminat la fata

Apoi mi-am luat telefonul si vad un mesaj de la Iuli, la 5:15: nu am dormit toata noaptea! Luati puiul si mergeti cu el la Alice. Mai precis, e vorba de Dr. Alice Radulescu, o prietena draga de-a ei. Am pus pe waze adresa cabinetului, si am plecat. Momo era in bratele lui Nico, intr-un cosulet de rachita si era mai viu si mai vesel ca niciodata, parca simtea. O pupa, o musca de deget… Am plans amandoi pana la cabinet ca niste copii mici. Am ajuns, am parcat, am deschis usa cabinetului, in receptie erau deja mai multi oameni….

  • Buna dimineata! Eu sunt Andra Barbulescu, il voi opera pe Momo. Se va intampla asta, se poate intampla asta… Trebuie sa discutam si cu colegul meu anestezist, dr. Florea…

Eu imi amintesc ca imi pocneau urechile, nu auzeam decat fragmente.

  • Multumim frumos! Stim riscurile, ne imaginam ce se poate intampla dar cealalta optiune era sa… Cata vreme are cea mai mica sansa la viata, ne asumam orice risc. Nu am vrea sa mai discutam cu nimeni, suntem ok, va rog sa ne spuneti ce trebuie sa semnam…
  • Sigur! Il pot lua acum pe Momo, va rog sa asteptati putin!

Peste nu mai mult de 2-3 minute, suntem invitati in cabinet. Acolo ne astepta doctorul Florea:

  • Buna dimineata! Am inteles de la colega mea ca nu mai vreti sa discutati cu mine…

Apoi, cu o blandete rara, ne explica protocolul, semnam actele si plecam. Am plecat cu un soi de bucurie inexplicabila in suflet, fiind convinsi ca Momo e unde trebuie. Si asa a fost. Desi orele alea s-au dilatat intr-un hal fara de hal, cand am auzit la telefon

  • Buna ziua! Momo e in regula, operatia a decurs bine…. de acum sunt critice urmatoarele 72h…

Am inceput sa plangem de bucurie. Dar asta era doar primul motiv, caci abia urma sa-l descoperim pe urmatorul: oamenii de acolo… Noi am facut multe de-a lungul anilor si am vazut si mai multe, insa oameni cum am descoperit aici, rar ne-a fost dat sa intalnim. Toata lumea stie cine e Momo. Faceau cu randul sa-l supravegheze, sa-i masoare temperatura si glicemia, sa-l hraneasca, sa-l tina in brate…

Acum Momo e bine. E din ce in ce mai bine. Usor, lent insa un milimetru de mai bine in fiecare zi. In episodul urmator voi scrie despre oamenii care ne-au dat atatea motive de bucurie: de Iuli, de Dr Alice Radulescu, de Dr Andra Barbulescu, de Dr Florea, de cei pe care nu-i cunoastem inca dar au grija de Momo in clinica din Tg. Neamt sau din Compozitorilor, de toata echipa

Momo & Dr. Florea

Va urma!!!

Written by Teiucul

august 15, 2021 at 13:19

Publicat în Insemnari Ironice

Naseul

leave a comment »

Pe undeva prin Dealu Mare e un loc caruia ii spune Biserica dintr-o piatra, in satul Varf. Ajungi acolo, parchezi daca ti-e lene sa urci cu bicla, si apoi te bucuri de priveliste.

Pe acolo isi fac veacul si niste copilasi care iti spun ca ei sunt ghizi si daca le dai si lor ceva maruntis te vor indruma prin imprejurimi. Intr-o zi, unul din ei mi-a zis asa:

Sa stii, nenea, ca unii oameni nici nu vor sa se uite la noi… Asa de rai suntem? Ca noi nu vrem decat sa castigam cativa banuti…

Mai bine ma izbea cu o piatra in tampla, m-ar fi durut mai putin… Deci, daca ajungi pe acolo, da-le macar o sticla cu apa, se vor bucura cu siguranta.

Written by Teiucul

aprilie 9, 2021 at 13:42

Publicat în Insemnari Ironice

%d blogeri au apreciat: