Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

Indrumar pentru (ne)crescatorii de caini care vor pui

Fa-ti un shake cu lapte praf cu colostru, ca oricum altceva nu o sa mai ai prin casa, si citeste!

– Si? Cum v-a murit puiul?
– Dom’le, stii, n-as vrea sa vorbesc despre asta…
– Hai dom’le, zi-mi!
– Hmmm… I-am dat lapte cu biberonul si am nimerit tetina pe zero mare…

Asta ar putea fi unul din deznodamintele posibile. Asadar: ai caine? Ai o viata linistita? Poti sa pleci cand vrei, unde vrei? Poti parasi domiciliul o zi, fara sa pregatesti asta o saptamana? Dormi noaptea? Asa e viata ta? Daca da, las-o asa!

Daca nu mai vrei sa fie asa si ti s-a urat cu binele, fii atent! Tot ce trebuie sa faci este sa fii de acord ca femela (cainele) ta sa faca pui cand iti cere asta iubita, sotia sau ma-ta daca esti atat de ghinionist! Atat! Sa spui da! Si gata, adica viata ta e gata!!!!!

Acum sa-ti dau detalii. Cel mai bine e sa planifici lucrurile astfel incat puii sa vina pe lume undeva intre Craciun si Revelion. Dupa cum bine stii, toti medicii sunt la lucru, toate cabinetele veterinare sunt deschise, la fel si farmaciile. Ca sa incepi cu dreptul aceasta aventura a vietii tale, adica sa pasesti cu incredere in afara zonei tale de confort cum e la moda acum, trebuie sa ai la indemana o sacosa cu niste boarfe: sosete, chiloti, tricou, pijamale si o periuta de dinti. Caci nu vrei sa stai acasa cand fata cateaua, oricat de mare crezi tu ca e dragostea voastra. Ma rog, asta in cazul in care nu cumva iti place sa tai cordoane ombilicale sau sa le rozi, sa vezi placente, sa tragi puii de picioare, samd. Bine, mai important decat bagajul e sa ai unde merge sa dormi o noapte. Daca nu ai, pune si niste ziare in sacosa, in gara e frigut in perioada aia a anului.

Next! Puii ti-au umplut de bucurie casa, sufletul si o camera? E ok acum sa-ti arati vulnerabilitatea si sa plangi nitel. Nu e musai sa ai motiv, e bine sa o faci preventiv ca motivele vin oricum. Matematica! Asta va fi primul! Si vei incepe cu matematica asa:

– Cat e ceasul?

Clipesti de doua ori, auzi iar:

– Dar acum cat e ceasul? Cand au mancat puii?! Cat era ceasul? Cand a facut fata pipi?! Nu a facut?!?!? Cat e ceasul?! Dar cat e ceasul? Cate grame au luat? Cate kg are fata!? A slabit!!! Nu e bine…. Restul te las sa-l descoperi singur!

Dar stai, ca abia a inceput! Daca nu o ai deja, instaleaza Waze si pune la favorite urmatoarele adrese:

– Farmacii non stop
– MaxiPet, Animax si altele de se termina in IubiPet
– Cabinet veterinar
– Adresele tuturor prietenilor/cunostintelor cu dragoste de caini. Daca ai noroc, o sa ai de carat cutii, galeti, saci si alte elemente de recuzita
– Adresa unde dormi in noaptea aia. Daca nu, baga Gara de Nord si recunoaste Waze-ul

Tinuta! Pentru zecile de drumuri pe care le vei face la farmacii, e musai sa ai acelasi rand de haine, sa te recunoasca farmacistii, e mai usor (pentru tine) asa. O sa realizezi cat de multe vei invata despre medicamente ale caror nume habar nu ai sa le scrii. Alea de bebelusi sunt cele mai bune. Ai grija, pleaca informat de acasa: fiole, pastile, picaturi, unguent, concentratie, gramaj, producator, pret estimativ – altfel o sa mai faci un drum.
Oricum o sa realizezi ca vesnic, dar vesnic iti lipseste ceva din casa. Si asta constati exact cand intri pe usa si auzi asa:

– Stii ce am uitat sa-ti spun sa iei?!?… Ca am uitat si ca avem telefoane mobile… Comunicare directa, fata in fata, e cea mai buna, doar stii si tu asta!

Revenind la tinuta, trebuie sa ai la indemana si niste haine bune caci da, vei avea ocazia sa iesi si in oras. La veterinar. Acolo o sa continui sa inveti si sa te dezvolti personal, ca doar asta ti-ai dorit, nu?! Daca ai noroc si cateaua mama nu e chiar bine dupa fatare, inveti si mai mult si mai accelerat: glucoza, beuri, nospa, metrita, uter, dezhidratare, perfuzii, epuizare…

Somn? Nu! Mancare? Da! Boabe starter. Pentru tine. Viata sociala? Da! La cabinetul veterinar, e foarte frumos acolo ca nu mai esti acasa si cineva stie ce sa-i faca iubitului tau caine. Deci poti sa si atipesti nitel. Oricum, cand o sa mai aud pitigaieli din alea cu puii mei draguti, dragalasi, mi-au umplut viata de bucurie, fiinte nevinovate care te iubesc neconditionat, o sa fac o criza. Sper ca de nervi!

Aaaaaaaa, am uitat sa spun: vand pui! 10.000 euro bucata. E ieftin, tratamentul e scump. Acu’ merg putin sa plang la psiholog, e mai bine decat sa rad la psihiatru!

Written by Teiucul

ianuarie 5, 2020 at 22:17

Publicat în Insemnari Ironice

FIKA. Din Targul Iesilor

leave a comment »

In Piata Unirii nR. 7, din Iasi.

De fapt, chiar inainte de a citi randurile ce urmeaza, am sa te rog sa NU ma crezi caci e doar o opinie subiectiva. Asadar, daca ai ajuns pe aci si daca ai oleaca de vreme, opreste-te si vezi cum iti e! Aici e despre placerea de a fi gazda, deci despre bucuria de a primi oaspeti. E despre tine. Mai mult, poate fi si despre un HUB cultural. Adica? Pai asta se intampla cand FIKA se transforma in scena, cand gazduieste o expozitie de fotografie, cand gazduieste muzica live ori cand isi gazduieste prietenii la fel de tineri, de indrazneti si de creativi. Adica oricand vrei TU!

Uite ce mi-a scris Andrei, prietenul cel mai bun al suedezei: Fika este un concept suedez care inseamna “pauza de cafea”. Mai mult, conceptul se contureaza in jurul interactiunii, socializarii, bunului gust, fiind un concept cu si despre oameni. Promovam produsele artizanale locale si nationale.

Am reusit ca pe parcursul acestui an sa aducem impreuna domenii diferite, idei diferite, concepte diferite: evenimente cu si despre vin [degustari de vin dar nu e despre promovarea unui singur brand ci despre evidentierea starii create la evenimentele de gen], degustari de paine, degustari de bere [bere artizanala, bere produsa local], lansari de carte ori ateliere de creativitate.

Acestora le adaugam Campania ShoeBox – un proiect ce ne e tare drag – dar si participari la festivaluri precum „La Vie2017” ori „Filit2017” – aici am avut statut de locatie Filit, cu raft de promovare a autorilor prezenti, pe intreaga perioada evenimentului.

Proiectul “Cultura Zambeste” ne-a adus raftul Aliniat. Apoi am creat parteneriatul cu libraria Humanitas Iasi si Crilia, de unde au venit si o mare parte din cartile care sunt in raft, in momentul de fata. Raftul Aliniat are in acest moment, 3 sectiuni create cu 3 parteneri: raftul Humanitas [Ai atatea vieti cate carti ai citit], raftul Filit si raftul cu recomandare de carte Crilia. Acestora le-am adaugat si raftul cu autograf [prima carte lansata la Fika  – “Melciclopedia. Povestea Melcului  Print”, autor Iulian Tanase]. Avem in lucru si raftul de literatura pentru copii, detinem deja cateva carti.

Concluzia: feel it! Sau FILIT, dupa preferinte! 🙂

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Written by Teiucul

decembrie 4, 2017 at 20:11

Publicat în Hobby

Despre casatorie

leave a comment »

Vad multi oameni in fiecare an, intre ei aflandu-se si suficienti barbati, care mai tineri, care mai ne-tineri 🙂 Si pentru ca am adunat oleaca de experienta, zic sa las aci niste ganduri care i-ar putea salva pe unii din diversele halucinatii, de altfel normale varstei. Asadar:

Orice barbat are in fata sa doar doua drumuri: sa vrea sa aiba dreptate sau sa vrea sa fie fericit. Eu am ales sa fiu fericit!

Dupa o vreme, orice barbat casatorit devine bisexual. Adica face sex de doua ori pe an. Pentru integritatea sa fizica, ar fi bine sa fie si acasa cand face asta.

Casatoria e si ea un soi de pedeapsa cu executare, pentru orice barbat. Te insori devreme, pedeapsa se dilueaza pe o perioada mai lunga. Te insori mai tarziu, se comprima. Tot pedeapsa e!

In concluzie, lucrurile stau cam asa: eu si sotia mea am fost fericiti timp de 20 de ani. Pe urma ne-am casatorit.

Written by Teiucul

noiembrie 16, 2017 at 13:04

Publicat în Insemnari Ironice

De reveneala

Anul asta sunt cu ambitiile la cote inalte 🙂 Vedea-voi cum o fi!

Written by Teiucul

ianuarie 8, 2017 at 23:47

Publicat în Insemnari Ironice

Koln

leave a comment »

Sa ne fereasca bunul Dumnezeu de Kristallnacht 2! Ma tem sincer gandindu-ma la ce se intampla pe acolo…

Written by Teiucul

ianuarie 6, 2016 at 23:55

Publicat în Insemnari Elucubrante

Scoala de gramatica

In timp ce stateam stramb si judecam si mai stramb, imi veni o idee. Anume sa infiintez o scoala de gramatica, de seara.

Prima clasa as popula-o cu elevi/studenti/masteranzi culesi de pe campiile lui Zuckerberg. Apoi as mai avea cativa musterii selectionati din muntii lui „din cauza” si „datorita” ori de la obarsiile raurilor „doar” si decat”.

Bursierii vor fi cei care folosesc cratima si o fac aiurea. Astia-s mai rai si mai prosti decat aia care nu o folosesc deloc. Hai doamne ajuta!

Written by Teiucul

ianuarie 6, 2016 at 01:20

Publicat în Insemnari Ironice

Despre bine

leave a comment »

Unul din lucrurile pe care mi le-am dorit foarte mult anul trecut a fost sa pun umarul la binele unor copilasi, orice forma ar fi capatat binele asta. Drept urmare, am dat sfoara-n tara, am gasit repede oameni carora le placu ideea si a inceput agitatia. A fost superb inca de la inceput caci dialogurile erau cam asa:

  • Buna ziua!
  • Buna ziua, spuneti!
  • Stiti, suntem cam 60 de oameni si am vrea sa ne indrumati catre o gradinita/scoala care sa aiba nevoie de renovare, loc de joaca, biblioteca, etc!
  • Haideti dom’le, fiti serios! Mai e putin si vine vacanta, ne auzim in toamna… [discutiile au inceput undeva prin primavara]

Vazand ca nu-i chip sa o scoatem la capat, am luat-o la picior, prin tara. Dupa multe peripetii, mai ceva ca-n Aventurile lui Habarnam, am ajuns la singura gradinita functionala a unui orasel, gradinita ce gazduia peste o suta de copilasi. Intalnirea cu directoarea a fost, de asemenea, geniala:

  • Stiti, suntem cam 60 de oameni si am vrea sa…
  • Haideti dom’le, terminati cu glumele ca n-am timp de asa ceva…

Frumos! Mai frumos a fost ca, intr-un final, ne-a crezut si am decis ce, cum si cand sa facem ce ne propusesem. O parte importanta era reprezentata de curtea interioara pe care urma sa o curatam, amenajam, ma rog, din astea. Curtea asta de care zic era despartita de blocurile de vis a vis de un gard ciuruit si uitat de vreme si de vremuri ceea ce le permitea „vecinilor” sa-si petreaca serile pe acolo in tovarasia gratarelor si a muzicilor alese.

Ca sa fie treaba oabla, am rugat-o pe directoarea gradinitei sa ia legatura cu cei de la primarie si sa-i roage sa repare gardul, sa conservam locul pe care aveam sa-l pregatim pentru bucuria celor mici. Nu s-a putut, nu era buget. De 28 de ani. In fine, n-a fost bai, am mers si am reparat noi gardul, cu zero cheltuiala din partea primariei ori a gradinitei. Ma suna directoarea plangand:

  • M-a sunat primarul si m-a amenintat ca-mi taie toate utilitatile gradinitei…
  • De ce?
  • Ca mi-am permis sa repar gardul fara acordul lui…
  • Si? zic eu razand
  • Pai nu stiu ce sa facem!? Cum o scoatem la capat, ca voi ati venit sa faceti un bine si…
  • Care e scopul nostru? intreb distrat
  • Pai…
  • Nu ziseram ca facem toate astea sa-i bucuram pe aia mici?
  • Ba da, dar nu inteleg…
  • Pai sunati-l pe primar, spuneti-i sa-si cheme amici din presa si sa se laude cu gardul reparat, cu grija lui fata de comunitate…
  • @#$!%^@&#(#*&#&#^#5
  • Faceti asa, aveti incredere in mine! zic si imi iau ramas bun.

Pe scurt, asa a facut! Primarul a fost in al noulea cer, utilitatile au ramas la locul lor, toata lumea a fost fericita iar noi am reusit sa facem chiar mai mult decat ne propusesem.

Nu scrisei asta pentru nici un alt motiv decat pentru a sublinia un lucru in care cred foarte tare, anume ca eu unul nu mai am nici un chef sa-mi mai pierd vremea cu lucruri pe care nu le pot controla direct. Am chef sa ma zbat pentru orice nimic care e in mainile mele 🙂

Exista chiar un happy end mai fericit de atat. Primarele de care scrisei mai sus da cu subsemnatul zilele astea 😉

 

Written by Teiucul

ianuarie 4, 2016 at 21:59

Publicat în Insemnari Ironice

%d blogeri au apreciat asta: