Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

Archive for the ‘Hobby’ Category

Un pariu politic

leave a comment »

Asa arata principalele evenimente ce vor misca bursele in 2014:

  • 18-19 martie: este aşteptat ca FED să înceapă să reducă din stimulii financiari
  • 20-25 mai: au loc alegeri pentru Parlamentul european
  • 4 noiembrie: au loc alegeri pentru Congresul american
  • Noiembrie: Banca Centrală Europeană încheie analiza calitativă a activelor din sistemul bancar
  • 30 noiembrie: prima rundă de alegeri prezidenţiale în România

[sursa]

As vrea sa fac un pariu pentru 30 noiembrie, propunand doua scenarii de lucru. Asadar, iata-l pe primul: TB prim ministru, CA presedinte. Cel de-al doilea e inca si mai simplu – SO, actual primar, viitor presedinte. Candidat „independent”. Evident, in ambele scenarii, USL va fi istorie. Pariul meu este pe SO.

Pentru frumusetea zicerii, las aci marturie aceste ganduri, fara a intra in detalii.  Ma bazez insa pe o serie de fapte, cum i-as raspunde lui Moromete 😆

Written by Teiucul

Ianuarie 6, 2014 at 15:50

Publicat în Hobby

Despre oameni frumosi. De bine

with 3 comments

Am fost lenes si nedrept cu pasiunile mele, cu scrisul aci in mod special. Fara a mai pierde vremea, asta seara is nerabdator sa scriu despre oamenii frumosi pe care ii cunosc ori incep a-i cunoaste. Scrierea d’aci nu este o tentativa de a promova afaceri, interese, legaturi ci OAMENI. Atat! 

Stiu cetitorule! Desi ti-ai dori sa citesti despre fiecare in parte, nu ai vreme acum… Dar las’ ca maine o sa am vreme… Parca imi e un pic somn, citesc poimaine la cafea… Asa-i? 🙂 Poate m-oi mai fi auzit spunand vreodata ca „nu am timp” e doar cea mai rea scuza pe care omul a nascocit-o!

Pr. Mihai Andrei Aldea

Parohia Sfantul Daniile Sihastrul este construita de jos, din nimic, incurajat fiind ca nu se poate, ca nu va reusi si altele asemenea. Drumul spre Vozia este un basm romanesc absolut fantastic..

Despre autor, voi avea indrazneala de a cita un om aparte: dupa ce ma intalnesc cu Mihai si aud cate face, am senzatia ca nu fac nimic! Omul asta e cherosen!

Dan Capitanu

De vei vrea vreodata sa te indragostesti de albine, sa afli despre miere ori doar sa cunosti un om pasionat, Dan e acela.

Dincolo de fatade 

Povestile orasului care se ascund dincolo de fatade. Fotografie, nebunie, pasiune, durere, bucurie, oameni carora le pasa de orasul in care traiesc. Si nu accepta sa-l vada ucis!

Daniel Roxin

Spune asa: Cred în iubire, în adevăr şi în libertate şi sunt hotărât să susțin până la capăt aceste valori! Aşa să-mi ajute Dumnezeu! Ce face? Un click pe nume va dezvalui cateva indicii

Conacul de la Miclosoara

O comoara la doi pasi departare de Brasov. Pusa in opera de Contele Kalnoky sau omul care i-a stat aproape Printului Charles in renovarea proprietatii de la Viscri.

Carbunarii

„Cine face asta? Asa cum am spus, doi oameni. Care locuiesc la liziera padurii, 9 luni pe an. Intr-o rulota veche de cand vremea.”

Limonada lui Iulian Vacarean

Il vei vedea adesea langa Dna Oana Pelea. Se intampla sa mai fie si omul care face limonada pentru a strange bani pentru copiii bolnavi din sectia de oncologie de la Budimex

Pr. Tudor Georgian

Sau despre biserica Buna Vestire din Giurgiu. Un om preocupat zi de zi de tineri. De bunici. De cum sa reinnoade generatiile – „Pe noi ne intereseaza ce aveti de spus” e doar una din aceste intalniri.

Turist in Bucuresti

Sau despre Orasul de odinioara.

Guided Bucharest

Sau Carmen si Stefan, caci eu pe ei ii stiu mai bine. Daca vrei sa-i intalnesti, trebuie doar sa vrei. Ei te asteapta deja pentru o plimbare.

Alfred Binder

Imi place sa spun despre Alfred ca este unul din profesorii mei. Dar e prea putin, caci el e unul din cei ce m-au invatat sa ma indragostesc iremediabil si ireversibil de vin.

Loredana Ichim

Un om care gaseste frumusetea in unghere pe care altii nu le vad nici cu lanterna. Si oameni incredibili. Si povesti pe care nu te mai saturi ascultandu-le. Pe scurt, o bucovineanca neaosa.

Dan & Alecsandra

Sau despre oameni care lucreaza cu frumosul ori cu adrenalina in fiecare zi. Cu pasiune.

Atelierul cu de toate

E despre oameni care au ales sa nu ascunda copilul din ei ci sa-l lase sa zburde liber. Indrumandu-i pe cei mici.

Sergiu(l) Teodosiu

Un ardelean cu zvac, sa-l citez. De nu l-ai intalnit inca, las’ aci doar o marturie de la cineva care a facut-o deja: „as vrea sa dau un milion de like-uri pentru acest om minunat dar stim cu totii ca el valoreaza mult mai mult”

Radu Deftu

Sau despre un om care face pana si dintr-o felie de paine unsa cu unt, o poveste despre pasiunea in bucatarie. Iar despre vin, ce sa mai spun altceva decat ca e molipsitoare pasiunea-i?!

Viorel Grigore

„Ego Ludic” mi-a ajuns direct la suflet. Alaturi de modestia si de zambetul timid al lui Viorel, atunci cand si-a dezvaluit opera.

Breslasul

Sau despre jumatatea mea mai buna. Un om care imi da putere si care ma inspira in fiecare zi.

Deci? Ma ajuti sa facem aici o lista perpetua? Sunt atat de convins ca suntem multi… Cam cat o tara!

Written by Teiucul

Noiembrie 20, 2013 at 22:17

Publicat în Hobby

Orasul de odinioara IV

leave a comment »

Anterior: I, II & III

Asadar, din nou despre mult prea putin pretuitul oras… De data aceasta, sub forma de STIATI CA?!

Bucureştiul este a 6-a capitală ca mărime din UE

Cea mai veche gară în Bucureşti este Filaret

Primul drum din Bucureşti a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavată cu trunchiuri de copaci

Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport

Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului

Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport.

Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului.

Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial,  mai exact în 26 august 1944, s-a urmărit de catre aviatia germana distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ţinta şi a căzut pe Teatrul Naţional.

Denumirea veche a parcului Cişmigiu era balta lui Dura Neguţătorul, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a oraşului porunceşte să se construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei Vodă de astăzi.

Numele străzii Lipscani provine de la oraşul Leipzig din Germania , lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Valahiei.

Oraşul Bucureşti este desemnat capitală a Ţării  Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.

Între 1798 şi 1831, populaţia Bucureştiului se dublează. Recensământul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la 60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost 1.929.000.

Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangaşi (1564), Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591) şi altele.

Bucureştiul este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing , Atlanta , Budapesta sau Hanovra.

Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.

Unul dintre cele mai cunoscute preparate culinare  româneşti – mititeii – au fost inventați la sfârşitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit “La o idee”, care se afla pe strada Covaci. Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul şi umoristul N.T. Orăşanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o  “o abodanță”, gheața – “cremă de Siberia”, scobitoarea – “o baionetă”, țuica – “o idee”. Cârnații mici au fost numiți “mititei”, atunci când, fiindcă se terminaseră mațele pentru cârnați, Ionescu a folosit doar carnea amestecată cu bicarbonat de sodiu, făcând cârnați mai mici şi fără înveliș. Aceştia au fost un succes.

Balta Alba – Aici se afla o groapa de var unde in vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumatilor. Cand ploua, locul devenea o balta. Alba.

Baneasa – Nevasta banului. In cazul de fata, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.

Berceni – Francisc Rákóczi al II-lea pleaca la turci (nici el nici turcii nu se intelegeau cu Habsburgii, iar asta ii facea prieteni). La fel procedeaza si o parte din apropiatii lui Rákóczi. Mai exact o ceata de husari condusi de groful Miklós Bercsényi. Nu stiu daca au stat doar ca sa-si traga sufletul ori s-au oprit de tot, cert este ca, undeva la sud de Bucuresti, husarii Berceni au luat o pauza.

Colentina – Probabil e doar o legenda (asemanatoare cu legenda numelui Bucurestilor). Astfel, Colentina vine de la „colea-n-tina” – cu referire la locul baltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci intr-o batalie. O vreme s-a numit si „Olintina”.

Cotroceni – Numele ii vine de la „a cotroci”, „cei care „cotrocesc”. Un vechi regionalism care inseamna „a cotrobai”, „a scotoci”, „a scormoni”.

Crangasi – Etimologia este evidenta. Candva aici era o prelungire din Codrul Vlasiei – un crang. Aici traiau, normal, crangasii.

Damaroaia – aceasta mosie parcelata a apartinut boieroaicei Maria Damaris.

Dealul Spirii – Dupa numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea si „Spirea”), care a ridicat in 1765 pe Dealul lupestilor o biserica (Spirea Veche).

Dristor – vine de la breasla piuarilor care si-au avut satul in aceasta parte a Bucurestilor. Asezarea mesterilor piuari care se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului si dimiei. Piuarii fabricau «darste» si pentru sutele de mori de pe cursul Dambovitei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanta economica pentru targul Bucurestilor.

Drumul Taberei – Tudor Vladimirescu intrand in Bucuresti pe la vest in anul 1821, isi aseaza aici tabara de panduri.

Ferentari – paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinata origine a numelui: vine din latina (!!!!) „Ferentarius” – Soldat din infanteria usoara a legiunilor romane. Dupa unele opinii, aici s-ar fi aflat campul de exercitii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.

Floreasca – dupa numele boierilor care au stapanit locurile respective: Florestii.

Ghencea – Din turca vine. Pe vremea fanariotilor, Ghenci-aga era seful arnautilor din garda domneasca. Aici s-a ridicat o biserica. Biserica era a Ghencei.

Giulesti – O proprietate boiereasca: a Julestilor.

Lipscani – din slava – Lipsk, Lipsko („locul cu tei”). Acest „loc cu tei” este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniti in Bucuresti cu lucruri aduse de la targul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.

Militari – In secolul 19 aici era zona de instructie militara, probabil si o garnizoana. O vreme a functionat aici „Pirotehnia Armatei”.

Pantelimon – isi ia numele dupa Manastirea Sf. Pantelimon. In greaca „pan” inseamna „tot” si „éléïmon” inseamna mila. Panteleimon = cel milostiv, intreg-milostivul.

Rahova – Aici e simplu. Numele e relativ nou si vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate in secolul 19 spre aducere aminte a Razboiului de Independenta: Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei si Calea Dorobantilor.

Salajan – Un nume si mai nou. Nu vine de la Salaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut si sub numele de Leontin Salajan.

Titan – isi ia numele de la fabrica de ciment „Titan” construita la inceputul secolului XX.

Vitan – De la D. Papazoglu aflam ce-i ala un vitan: „În ocolul orasului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orasenilor îsi aveau pasciunea”

[sursa: via email, probabil un soi de culegere din surse multiple]

Written by Teiucul

Aprilie 15, 2013 at 21:28

Publicat în Hobby

Anacronic

leave a comment »

Maria Filotti (n. 9 octombrie 1883, Batogu, Brăila – d. 5 noiembrie 1956) a fost o actriță și directoare de teatru din România. Jocul său a îmbinat forța temperamentală cu aprofundarea psihologică a rolului.

Maria Filotti s-a născut în comuna Batogu, de lângă Brăila, „un sat așezat în șes, cam între gările Inaca și Dedulești, în apropierea râușorului Călmățui, care era tare poznaș: când era uscat ca-n palmă, când se revărsa înecând recolta.” [1]. Era în clasele primare, la Brăila, când a văzut prima piesă de teatru. Pe vremea aceea nu exista la Brăila un liceu de stat pentru fete, așa că, după absolvirea cursului primar, în anul 1895, a fost înscrisă ca internă la o instituție particulară, „Școala secundară de fete”, condusă de o asociație de profesori și care purta numele întemeietorilor ei, un grec și un italian: Penetis și Zurmali. [sursa]

Era deja sambata dimineata si agitatia era in toi, intr-o cocheta casuta din Braila… Timpul parea a se fi oprit in loc si, cu toate acestea, Marian si Irena nu scapau de povara acestuia. Si-ar fi dorit ca la o blanda bataie din palme, totul sa fi fost gata iar ei sa fie linistiti. Doar avea sa inceapa vernisajul unei expozitii si comune si aniversare.

Ne uitam la ei cu coada ochiului in timp ce incercam sa-i ajutam pe cat puteam, ca sa ajungem la timp. Evident, am reusit. Imi amintesc ca pe drum mi-am sunat cativa colegi de-ai vremii, pentru a-i invita la un eveniment atat de frumos. Ne aflam deja in foaierul cochetului teatru Maria Filotti iar aplauzele nu mai conteneau… Cei ajunsi acolo sorbeau fiecare secunda respirata in acea atmosfera. Inclusiv noi, cei din generatia epocii de aur… Imi staruie si acum in fata ochilor figurile tinerilor mei colegi de corporatie.

Alunecand parca  prin incinta teatrului, am ajuns la etaj. Mainile lui Marian mangaiau clapele pianului iar un domn distins incepuse deja sa recite. Cum e lesne de banuit, de atata mirare pleoapele imi atingeau ceafa. Nimic din ce se petrecea nu era in zona firescului asa cum il intelegeam atunci. Nimic, adica nimic. Iar nimicul s-a adancit si mai tare cand Irena a inceput sa cante Oci ciornie. Linsite. Seninatate. Nimic nu-mi mai ramasese in creier. Totul se inchisese in jurul meu, nu mai aveam nici o legatura cu realitatea de dincolo de locul in care ma aflam.

Aveam sa aflu repede ca nu eram singurul izolat intr-o lume atat de anacronica. Absolut toti cei pe care-i invitasem, am numit aici si fotograful, imi erau conlocuitorii pererfecti ai izolarii absolute. Si atat de placute. Raspunsul simplu si complet e urmatorul… Marian si Irena reprezinta frumusetea in starea cea mai pura ce poate fi gasita in jurul nostru. Oricand. Inca (ne) mai scriu scrisori. Da, da! Scrisori. Pe foi de caiet sau veline, de mana… Anacronic, ha? Iar cand au inspiratie, fac asta:

Pictura & Sculptura

Amintirile astea imi sint atat de dragi fiindca atunci am realizat intaia data, cat de mare e diferenta intre a fi instruit si a fi educat… Ca de la cer la pamant!

Written by Teiucul

Ianuarie 15, 2013 at 08:00

Publicat în Hobby

Motivatia

with 6 comments

[La Obor, un vecin]

  • – Buna ziua, vecine!
  • – Sa traiti! Ce faceti?
  • – Mai nimic, uite si eu p-aci pe la piata sa mai targuiesc cate ceva…
  • – Aha…
  • – Pai da, ca merg acasa sa gatesc ceva…

[La supermarket, alt vecin]

  • – Noroc!
  • – Va salut!
  • – Da’ ce faci tu p-aci?
  • – Uite, m-a trimis a mea sa cumpar cate ceva… Am o lista!
  • – Aha…
  • – Pe mine nu m-a trimis nimeni, am venit eu ca vreau sa gatesc ceva bun diseara
  • [te’n ma-ta!] Ihim… Spor, pa!

[Hypermarket, mai multi vecini]

  • – Ohoooo, ce mai faci vecine?!

Eu fie impingand la carucior, fie uitandu-ma ca vaca pe la vreo vitrina frigorifica. Nu nu caut nimic de obicei, ma uit la facing-uri, la FIFO, la ce marci noi au mai aparut, etc…

  • – Uite, imping si eu aerul p-aci…
  • – Aaaaa, nu cumperi nimic?
  • – Eu nu, eu sint cu caratul
  • – Hihihihi
  • [hihihihi e ma-ta!] De fapt, glumesc! Eu car si platesc la casa
  • – Bine, hai ca noi plecam ca trebuie sa ajungem repede acasa… gatim ceva bun si se usuca rata din cuptor
  • [sa mori tu!] Bine, la revedere!

[La telefon, de obicei la ore nepotrivite. Mai mereu, cand mi-e foame!]

  • – Alo, salut!
  • – Salutare!
  • – Ce faci?
  • – Is pe la birou, mi-e o foame de-mi crapa capul!
  • – Ti-am zis ce am gatit aseara?
  • – Nu, dar ai face bine sa taci malc ca nu ajung sa mananac decat in cateva ore…
  • – O super tocanita de berbecut fiert in feteasca neagra… La ceaun… Stii cum a fost?
  • – !@#$%^&*(*&^%$#$%^&*()(*&^%$#%^&*(
  • Da’ stii ce-i aia fiert doar in vin? Nici o lacrima de apa, doar feteasca neagra… Pana s-a desprins carnea frageda de pe oase…

Dialog urmat, evident, de lesin culinar…

[La mizeria de aprozar de langa casa, acelasi vecin]

  • – Traiti, dom’ vecin!
  • – Se aproba!
  • – Da catelu’ unde e? Ca nu l-am mai vazut de saptamana trecuta!?
  • – Uite e plecat la un curs. De gatit! [sari-v-ar baschetii din picioare!]
  • – Hehehehe, asta e tare! Si ce invata acolo sa gateasca?!
  • [coliva, ma! lua-v-ar foc bucatariile] Am glumit, desigur! De fapt, e la preselectia pentru masterchef canin! Hai pa!

Deci nu e zi lasata de Dumnezeu sa nu ma intalnesc ori sa ma aud cu vreunul care gateste! Toti mai nene, da chiar toti vecinii si pretenii mei gatesc. Si nu de ieri, de azi ci de ani de zile! Pai am zis ca asa nu se mai poate. Nu admit chiar sa fiu eu cel mai prost din curtea scolii. Pana si nepotul meu al mai mic am impresia ca a inceput sa gateasca si el cate ceva. Pai pana cand o viata amara, doar cu paine cu unt si ceai?!? Si aud ca nici pe ala nu-l nimeresc de fiecare data… E adevarat, cateodata ma concentrez doar pe momentul in care fierbe apa si uit ca mai e un pas de facut…

Asa ca, precum ziceam, in dimineata asta am inceput cu un mic inventar in bucatarie. Am inceput de la 6, ca nu mai aveam rabdare. Si mai am jumatate din ustensile de deslusit. Nu, nu am o bucatarie atat de mare… incerc doar sa inteleg utilitatea fiecarei piese. Acum sint blocat la ceva mare, alb, cu 4 cercuri, o usa mare in mijloc si care miroase a gaz…

Written by Teiucul

Ianuarie 14, 2013 at 11:47

Publicat în Hobby

Natural born griller

with 11 comments

Anu’ asta, gata! Ce-o fi, o fi… io-s hotarat. Ma apuc sa gatesc rau de tot, ca prea ma bantuie preocuparea asta de o buna vreme. Si cum stiu ca am preteni priceputi, rog oleaca de amabilitate:

  • Care sa fie primul fel?
  • De unde sa incep?
  • De unde sa-mi iau ingredientele?
  • Tu cum ai inceput?
  • Ti-a trebuit o asigurare speciala de incendiu?
  • Sa-mi iau tigai din alea supermegacalifragilistice?
  • Masina de cusut imi trebuie?
  • Are rost sa port adidasi speciali in timp ce gatesc?
  • Imi trebuie cutite care taie lemnul? Ma vor ajuta cumva?
  • Imi ajunge o bucatarie normala sau trebuie o extensie?

Rog seriozitate!

Written by Teiucul

Ianuarie 13, 2013 at 21:05

Publicat în Hobby

Santa 4 big kids

with 2 comments

De fo’ cateva luni, testez cu succes o teorie: adultii carora nu le e teama sa se (mai) joace reusesc sa zambeasca mai mult. De aceea, de Craciun am decis sa fiu Santa pentru cei care, ei insisi, joaca rolul asta pentru cei din jurul lor…

Eram sigur ca pe la ei nu mai trecuse cam demult Mosul, asa ca m-am conformat si i-am asteptat cum se cuvine 😆 Si nu m-am inselat, caci am avut impresia ca s-au cam bucurat. Si s-au jucat. Si am ras. Si ne-am amintit ca nu e asa departe copilaria, trebuie doar eliberata din hainele de adult, ca prea ne luam in serios 365 de zile pe an.

Ca urmare, anul asta imi doresc din suflet sa nu spun nici macar o data ca nu am avut timp! Scuza mai penibila ca asta eu n-am gasit inca 😉

Această prezentare necesită JavaScript.

Written by Teiucul

Ianuarie 5, 2013 at 08:00

Publicat în Hobby

%d blogeri au apreciat asta: