Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

Povestea lui Momo

leave a comment »

Intai, hai sa facem cunostinta. Iuli este prietena noastra de foarte multi ani, medic. Theia e mamica. Arya, Demeluta, e matusa. Sophie e verisoara, fiica Demelutei. Lord si Lloyd sunt fratii. Lara, Lilith si Lizie sunt surorile.

Theia, Arya & Sophie

Momo s-a nascut anul asta in 8 Iulie. Dupa ce zile intregi Nico a lucrat de acasa pazind-o pe Theia s-o asiste, intr-o dimineata a decis sa dea o fuga pana la birou caci mamica nu dadea vreun semn de eveniment asteptat 🙂 Temperatura normala, apa la locul ei… Pe la amiaza, cand s-a intors acasa, o parte din pui erau la lumina zilei, ca asa a vrut Theia 🙂

Ma rog, una peste alta, toate bune si frumoase, Theia o mamica exemplara, comportament de manual. Puii au inceput sa creasca, lapticul doar de unde trebuia. In diverse momente, Nico mai avea cate un pui in brate si imi povestea cate ceva, ba le spunea pe nume si tot asa. Eu, fiind un barbat cu atentie deosebita, attention span-ul meu nu trece de 5 secunde, deci nu retineam nimic. Insa eram atent cand avea in brate un pui mai micut caruia ii spunea Momolica.

  • De ce ii spui asa? intrebam eu
  • Pentru ca el e mai molicel, mai micut si mai fragil. Uite, el are nevoie de mai multa atentie, imi raspundea Nico

Ma uitam la pui dar nu vedeam vreo mare diferenta intre el si ceilalti. Dar retinusem, Momo. Trec zilele, ajungem la momentul numit diversificare. Aparent, totul in regula, toata lumea devora noua hrana. Usor-usor insa observam ca Momo nu era in apele lui. Nu mai era activ, ni se parea ca respira mai greu… pe scurt, era din ce in ce mai rau.

Ne rupea in doua starea lui Momo. Am inceput sa sunam, sa intrebam, sa mergem cu el, nu reuseam sa intelegem ce avem de facut iar Momo nu era bine deloc. Desi ne plac cainii astia urechiati maxim (English Cocker Spaniel) si suntem ceea ce se numeste teoretic crescator, vietile nostre se invart si in alte dimensiuni, una dintre acestea fiind reprezentata de job-uri. Deci nu puteam sa stam 24h/zi acasa. La un momentdat ma suna Nico si-mi spune:

  • Mi-e teama sa intru in casa…
  • De ce?
  • Ca nu stiu daca trebuie sa caut o lopata sau daca trebuie sa-l hranesc pe Momo

Una peste alta, cateva ore mai tarziu, Nico vajaia prin Bucuresti pe la 20:00 seara, cu Momo in brate, la analize, trimisa de Iuli la o buna prietena de-a sa. Pe la 22:30 ajung si eu in oras, ajunge si ea acasa si incepem sa discutam despre diagnosticul catelusului care se zbatea in continuare sa traiasca. Se agata de viata cu fiecare respiratie, cu fiecare minut…

Nu vreau sa intru in detaliile diagnosticului caci nu sunt medic. Am inteles exact ce avea Momo, ceva extrem de complicat si de rar. De asemenea, ne sfasia caci intelegeam amandoi cele doua optiuni pe care le aveam in urmatoarea zi: orele 08:30 operatie sau orele 12:00 eutanasia. Personal nu gasesc cuvinte prin care sa pot descrie ce era in sufletul nostru, ce ganduri aveam ori cum ne simteam. Fara ca vreunul din noi sa aiba puterea sa rosteasca, cumva am mers catre incercarea de a dormi, avand in minte orele 12:00. Evident ca ne-am foit toata noaptea, am patrulat pe rand prin casa si tin minte ca am schimbat mesaje cu Iuli pana tarziu. Pe la 5 dimineata am atipit, pe la 6:30 am venit in bucatarie sa-mi fac o cafea. Nico era deja acolo si imi amintesc ca i-am spus:

  • Luam puiul si mergem sa-l operam!
  • Asa facem, mi-a raspuns si am vazut ca s-a luminat la fata

Apoi mi-am luat telefonul si vad un mesaj de la Iuli, la 5:15: nu am dormit toata noaptea! Luati puiul si mergeti cu el la Alice. Mai precis, e vorba de Dr. Alice Radulescu, o prietena draga de-a ei. Am pus pe waze adresa cabinetului, si am plecat. Momo era in bratele lui Nico, intr-un cosulet de rachita si era mai viu si mai vesel ca niciodata, parca simtea. O pupa, o musca de deget… Am plans amandoi pana la cabinet ca niste copii mici. Am ajuns, am parcat, am deschis usa cabinetului, in receptie erau deja mai multi oameni….

  • Buna dimineata! Eu sunt Andra Barbulescu, il voi opera pe Momo. Se va intampla asta, se poate intampla asta… Trebuie sa discutam si cu colegul meu anestezist, dr. Florea…

Eu imi amintesc ca imi pocneau urechile, nu auzeam decat fragmente.

  • Multumim frumos! Stim riscurile, ne imaginam ce se poate intampla dar cealalta optiune era sa… Cata vreme are cea mai mica sansa la viata, ne asumam orice risc. Nu am vrea sa mai discutam cu nimeni, suntem ok, va rog sa ne spuneti ce trebuie sa semnam…
  • Sigur! Il pot lua acum pe Momo, va rog sa asteptati putin!

Peste nu mai mult de 2-3 minute, suntem invitati in cabinet. Acolo ne astepta doctorul Florea:

  • Buna dimineata! Am inteles de la colega mea ca nu mai vreti sa discutati cu mine…

Apoi, cu o blandete rara, ne explica protocolul, semnam actele si plecam. Am plecat cu un soi de bucurie inexplicabila in suflet, fiind convinsi ca Momo e unde trebuie. Si asa a fost. Desi orele alea s-au dilatat intr-un hal fara de hal, cand am auzit la telefon

  • Buna ziua! Momo e in regula, operatia a decurs bine…. de acum sunt critice urmatoarele 72h…

Am inceput sa plangem de bucurie. Dar asta era doar primul motiv, caci abia urma sa-l descoperim pe urmatorul: oamenii de acolo… Noi am facut multe de-a lungul anilor si am vazut si mai multe, insa oameni cum am descoperit aici, rar ne-a fost dat sa intalnim. Toata lumea stie cine e Momo. Faceau cu randul sa-l supravegheze, sa-i masoare temperatura si glicemia, sa-l hraneasca, sa-l tina in brate…

Acum Momo e bine. E din ce in ce mai bine. Usor, lent insa un milimetru de mai bine in fiecare zi. In episodul urmator voi scrie despre oamenii care ne-au dat atatea motive de bucurie: de Iuli, de Dr Alice Radulescu, de Dr Andra Barbulescu, de Dr Florea, de cei pe care nu-i cunoastem inca dar au grija de Momo in clinica din Tg. Neamt sau din Compozitorilor, de toata echipa

Momo & Dr. Florea

Va urma!!!

Written by Teiucul

august 15, 2021 la 13:19

Publicat în Insemnari Ironice

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: