Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

Carbunarii

with 2 comments

Cum nu stii despre ce spun? De carbuni… Cum care? Carbunii de gratar, evident… Chiar asa, stii cum se fac? Nici eu. Sau, cel putin, nu stiam pana de curand. Ca sa fiu sincer, nici macar nu mi-am pus intrebarea vreodata.

Si asa am cunoscut doi oameni care asta fac de-o vreme incoace – carbuni de gratar. Detaliile tehnice sint uluitoare si vor fi dezvaluite si de fotografiile de mai jos. In 4 (patru zile), doi oameni fac o gramada enorma de lemne. Forma este aceea a unui vulcan. Lemnele sint asezate bucata cu bucata, rand cu rand. Jos, la baza, se lasa un mic orificiu prin care se va pune focul in interiorul movilei de lemne. Pe la miezul noptii, o flacara va izbucni in varf. Odata ce focul isi face loc, aceeasi doi oameni incep sa acopere micul vulcan cu pamant negru. Si-l lasa la mocnit, ars si transformat in cenusa exact doua saptamani. Va arde de sus in jos. Dupa cele 14 zile, va ramane pe pamant un cerc enorm format din lemnul ars. Va fi stins cu cisterne intregi de apa. Apoi, tot carbunele va fi pus in saci de rafie si trimis la Bucuresti unde va fi reasezat in saci de carton de 1/3/5 kg. Vandut in tara ori prin preajma. De obicei, in benzinarii.

Cine face asta? Asa cum am spus, doi oameni. Care locuiesc la liziera padurii, 9 luni pe an. Intr-o rulota veche de cand vremea. Cu un generator primit cadou de la o echipa de televiziune ce a facut un documentar despre ei. Echipa din strainataturi. Generatorul e suficient pentru un bec, un tranzistor si cat sa-si incarce telefonul pentru a vorbi cu seful de la Bucuresti. Se bucura si de un pachet de tigari ori de o sticla de bere. Ori de vizita. Zambesc mereu, acolo e viata lor. Cand sint acasa, sint bolnavi. Cand omul a auzit doua pasari cantand in Februarie, a zis:

– Gata femeie, e vremea sa mergem! A venit primavara…

Această prezentare necesită JavaScript.

Oamenii de care fac vorbire sint aproape de Brasov, langa Viscri. Dar Viscri e deja o alta poveste, cel putin la fel de fermecatoare si indepartata… desi in realitatea imediata, pe care refuzam cu obstinatie sa o vedem de atata rigips, neon ori cartiere nou construite la marginile de oras.

Anunțuri

Written by Teiucul

Martie 29, 2011 la 22:43

Publicat în Hobby

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Faina poveste.

    Si totusi din rigips, neon si cartiere nou construite se nasc si clientii pentru carbuni …

    KingSnake

    Martie 30, 2011 at 13:01

  2. Serpent: si da, si nu! Bine, e mai mult da insa ar fi bine daca ei ar evada mai des din rigips si neon iar apoi ar da mai multa viata si personalitate locurilor in care locuiesc 🙂

    Teiucul

    Martie 30, 2011 at 13:25


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: