LinkedIn privacy
Cu multe multumiri adresate lui Sorin Prahoveanu & Andi Beldianu. Citez:
Without attracting too much publicity, LinkedIn has updated their privacy conditions. Without any action from your side, LinkedIn is now permitted to use you name and picture in any of their advertisements. To protect your privacy some simple actions to be considered:
1. Place the cursor on your name at the top right corner of the screen. From the small pull down menu that appears, select “settings”
2. Then click “Account” on the left/bottom
3. In the column next to Account, select the option “Manage Social Advertising”
4. Finally un-tick the box “LinkedIn may use my name and photo in social advertising”
5. and Save
How to inform your connections? Simple: Via Inbox>Compose message in Linkedin, you can send a message to 50 connections at once. All who will appreciate being informed.
Se pare ca “alea iACTA est”!
Circuitul banilor in natura
Azi, despre reciclare. Reciclare selectiva, sa fiu mai precis. Asadar, exista o lege care spune cateva lucruri despre taxa de timbru verde. Pe scurt: orice aparatura electronica, poarta o taxa de timbru verde platita de consumatori. Valoarea este diferita, in functie de diverse criterii – am impresia ca pleaca de la 5 lei/unitate vanduta.
Retailerii, magazinele, care comercializeaza astfel de produse au doar rol de colectori, in cazul in care nu isi asuma ei insisi rolul de “ecologi”. Deci, in cele mai multe cazuri, magazinul colecteaza taxa si o varsa intr-un cont special, conform legislatiei. Acesti bani vor pleca spre conturile unor terte entitati care au statutul legal de “ecologisti”. Din nou, in multe cazuri, este vorba de ONG-uri non-profit. Dar astazi pun in discutie Romprest care nu este un ONG ci un SC, cu o activitate clara. Pe langa aceasta insa, primeste legal si parte din aceasta taxa de timbru verde.
In schimbul banilor virati, primitorul trebuie sa deruleze actiuni menite a educa publicul larg in a respecta diverse norme ecologice – reciclarea selectiva, spre exemplu. Deci nu tu un obiectiv clar, o mentiune clara a banilor ce trebuie cheltuiti, nu tu o masurare a rezultatelor actiunilor, samd. Dar nu asta e important! Revenind la oile noastre: e in aer la T,V o intreaga campanie pentru reciclarea selectiva, derulata de Romprest.
Cum ar veni: vine porcoiul de bani in conturi. Trebuie sa facem ceva. Sunam agentia. Dam brief. Facem pitch. Alegem. Cheltuim pe productia spotului. Cheltuim ENORM pe difuzare in toate mediile de comunicare. Facem licitatie pentru recipientele de colectare. Cheltuim pe instalarea in puncte de maxim trafic. Ca sa aflam zonele de amplasare, facem cercetare. Cheltuim. Vine puhoiul de oameni bine crescuti. Oameni care isi iubesc orasul. Care ajung la recipiente cu 3-4-5 pungi deferite. Si citesc: hartie, plastic, aluminiu. Si se conformeaza. Si le indeasa cu grija… Si vine seara. Vine masina de gunoi.
Recipientele sint golite in aceeasi bena. Pai nu e bine?
Mama, da la stiri! Apar la vreme
Mumoasa foc. Cuminte. La 8 in pat, la 10 acasa. Fan a muzicii lat(r)ino. Iubitoare nestavilita a doamnei Fuego. Pasionala. Scrie suberb, gen: akm, d ei, frumu, papu si alte diminutive precum gargara…
Se inserase deja iar draga de ea, zacea istovita pe soba de teracota (ca nu stie sa citeasca cahla) gandindu-se la noul ei oracol, FB. Sa tot fi trecut fo’ trei ore de chin cumplit pentru cele doua fotografii, abia postate pe wall. Mainile-i erau manjite de pix iar ecranul laptopului arata ca dracu’ mazgalit de pasta albastra insa ea era fericita. Si le imagina pe proastele alea din clasa roase de pizma, citindu-i versurile dedicate noului ei prieten:
- Trece lebedele-n zare,
- Eu ma uit, ele dispare…
Din pacate, implinirea creatiei ii era umbrita de un test nenorocit pe care apucase sa-l inceapa online si pe care nu reusea sa-l finalizeze. Spre deosebire de masaje. Dar avea dreptate, era greu… Citea si nu reusea… Ele fac cafele era propozitia iar testul ii cerea sa citeasca invers. Si sa scrie rezultatul. Cumplit. Si-a calcat pe inima, a dat cancel si duca-se pe pustii. Si-a facut o cruce mare si a inceput sa viseze. Ce frumos ar fi fost sa inceapa si ea o cariera. La TV. La vreme… O vedea lumea buna, dadea link pe FB in emisiune si gata! Ii lua foc telefonul, avea sa iasa la intalniri, poate prindea un post de asistenta, o nunta frumoasa transmisa live in praimtaim si scapa de toate grijile… Adio ore intregi, in oglinda pentru o poza buna de asezat in oracol. Adio scoala. Welcome gangbang.
Totul parea realizabil si la-ndemana. Cum sa nu se poata? se-ntreba, privind dusa la ninsoarea ce batea in geam. In fundal se auzea cum i se deschideau ferestrele de YM – bling, bling, buzzzzzzzzzzzzz. Si-a luat jderul, s-a incaltat cu fesul si dusa a fost…
- Alo, alo! Buna ziua doamna!
-Buna ziua!
- Spuneti, de ce ati sunat?
- Sinteti 112?
- Nu! Dar acolo ati sunat. Erau prea ocupati si au facut transferul la noi…
- Cine sinteti?!?!
- RTV! Sinteti in direct, discutam despre vremea naprasnica…
- Mooooooooamaaaaaaaaaaaaa!
- Poftim?
- Nimic…
- Salvati-ma, salvati-ma, salvati-ma! Veniti acum, nuuu maaaai pooooot. Nu am apa, nu am mancare, nu vad nimic, totul este alb….
- Vai, dar vai si aolio. Spuneti-ne doamna, dati-ne detalii!
- Alb, totul de alb. Cred ca ninge, nu vad nimic, nu e nici un plug, nu vad nici o freza…
- Dramatic, dramatic, dramatic…. Iata, stimati privitori, dramele poporului roman….
- Da, da, da, da! E o drama, e adevarata
- Doamna, linistiti-va! Totul va fi bine! Vom interveni si noi… Unde va aflati, exact?
- Ha?
- Unde sinteti, unde v-a surprins vijelia, viscolul, dezastrul, calamitatea, nepasarea?
- In parcare la carfur
Alaturi de Presedintele Nostru
Gen vineri seara. Inca preocupat, insa o umila stare de relaxare se asternea in tacere peste mine. Incepuse sa ma insface, creionam programul de zilele astea, sorbeam o zama calda, vorbisem cu pretenii si incepeam sa ne hotaram sa dam o plimbare sub clar de luna.
Pana cand m-a impins necuratul sa dau buzna in FB. Un dobitoc. Si gata! M-am aricit iar. Definitiv. Am dat de o pagina care se cheama fix ca in titlu si al carei link nu vreau sa-l dau. Ce e sublim este ca, la ora scrierii, are 87.766 de d’alea de le zice laicuri. Si ma-ntreb: o fi bine?
Eu spun ca daca pana duminica seara nu face peste un meleon, degeaba! E esec total. Peste un meleon = numarul aproximativ al bugetarilor din Romania. O circulara de la minister, ceva? Hai ca a mai venit una zilele trecute – se cereau tabele cu numele celor care seara merg la proteste. De grija. Sa nu cumva sa fie agresati de jandarmi. Cica de la mos funeriu.
Hai ca se poate!
Devolutie
Mai cunoscut sub denumirea de devolutiune.
Este ceea ce cred ca se intampla, in fapt, zilele astea. De-adevaratelea, nu cred ci sint absolut convins. Fiecare minut, fiecare ora si fiecare zi care trece si in care cercopitecii sint inca in functie, este folosita DOAR pentru a face aranjamentele legale si necesare pentru a-si lasa ghearele infipte in ce-a mai ramas de cigulit.
Oamenii se exalteaza, cauta febrili articole, posturi pe FB, emisiuni, ganduri ori pareri pe care apoi sa le deceleze in incercarea de a-si afla propriul adevar. Se pare ca – in fiecare zi – minusculele manifestari ale viermilor (in acceptiunea celor fara de nimic in afara de bani) reusesc sa mai nasca o idee, un personaj ori o stare de spirit. Personal sint absolut uimit de cate dactilografe online are pe statul de plata prea-maritul partid. Oriunde si orice deschizi, e imposibil sa nu-i regasesti dupa macar comentariul nr-ul doi sau trei. Ce mi se pare insa enorm mai grav este momentul in care ma izbesc de aia de scriu din convingere portocalie. In fine, nu e rostul meu sa judec pe nimeni dar nici nu ma poate opri nimic sa oberv ori sa constat.
Dincolo insa de toata emulatia, excitarea, consternarea, revolta ori de parerile docte ale celor care au ales sa faca o schimbare de langa calorifer, ma tot gandesc la ce se mai poate intampla. Personal nu cred ca focul se va stinge. O singura intrebare imi bantuie neuronii: cine va fi gazul care sa cada peste ceea ce acum pare un jar pe cale sa se stinga?!
Cand eram mic, era o vorba: jocul, greseala asteapta! 
D’ale zilelor noastre
Imi pare ca marile orasele incep sa-si deseneze un alt orar, un nou stil de viata. Job, apoi in piata. Dincolo de speculatii, de pareri pro ori contra, de mistouri, de pareri superioare, ce se intampla zilele astea imi pare incredibil.
De o vreme, am in fata ochilor imaginea unui om care a ales sa taca mai bine de 20 de ani. Apoi, ceva l-a revoltat atat de tare incat a incercat sa articuleze un strigat. A reusit. Usor-usor, a inceput sa-si aminteasca tot soiul de cuvinte. Apoi, a inceput sa construiasca propozitii. Fraze. Nu neaparat un punct de vedere. Doar vorbe. Un amalgam de ganduri, de stari si de revolte tinute pentru sine, ani de-a randul… Cred sincer ca mai e un pas pana cand omul va deveni extrem de coerent si va articula un punct de vedere.
Cat despre ce s-a intamplat aseara in Bucuresti, mi se inghesuie atatea cuvinte urate in buricele degetelor incat prefer sa “tac”. E mult prea evident si a fost, cred, ultima jignire adusa inteligentei colective.
La fel de apasat cred ca oamenii sint deja SURZI la orice spun politicienii, zilele astea. Iar aici ma refer la ABSOLUT toti politicienii. Ramane de rezolvat doar problema liderilor cu o valoare intrinseca, scosi la lumina si adoptati de ceea ce incepe sa se numeasca iar – popor!!!
