LDIR si alte ONG-uri degeaba

Ma irita foarte tare orice bani cheltuiti anapoda doar pentru a rezolva niste efecte.

Let’s Do It Romania cu ziua de curatenie nationala reuseste sa-mi intina nervii la maxim. Nu ar fi mai bine sa fie 364 de zile de lipsa de mizerie? Nu ar fi mai eficient sa-ti pui eforturile acolo unde e cauza? Nu ar fi singura solutie aia de a le rupe capul alora de fac mizerie? Iar toate astea le spun din postura aluia care nu arunca nici macar un fir de ata pe strada.

Alti preteni de-ai mei is aia de luara foc de curand cu stimabilii catei deportati in varii adaposturi in afara oraselor. Nu intru in detalii, intreb doar pe ce mama dracu’ ati dat banii in ultimii 15-20 de ani? Ca bag sama ca toate eforturile astea sint facute din bani publici, lately.

Deci, hai s-o lasam dracu’ de maimuta! Mai putine aparitii prin mass media si mai multa munca de-adevaratelea ar dauna mai putin sanatatii mele mentale. Zic si io!

Noul PDL. Geniu

Ai vazut asta?

Intai de toate, sint sigur ca e o greseala de tipar: V-ul e chiar langa B, pe tastatura. Apoi, incepe sa ma distreze maxim cum au inceput fratii sa umble la cutia cu maimute. Asadar, hai sa-i dezvirginam noi pe astia de facura 18 ani candva in ultimii ani. Da, da! Astia ai lui Funeru’

Astept cu interes panourile cu Lazar: Ridica-te si mergi. La vot! Hai ca a-nceput campania…

Aqua mitomanica

1,26 minute. Atat! Ca tot are consumatorul memoria scurta

REZUMAT

Dupa cateva amenzi si niscaiva vreme, si-au dat seama ca au totusi niste nitrati prin sticle. Da’ tot ei sint cei mai puri. Ma intreb cat o fi costat recomandarea de la nu stiu ce asociatie de bloc si de pediatri.

FAZA I – ZERO nitrati!!!

FAZA II – CATIVA nitrati!!! Da’ acum o ardem pe genul responsabil si sustinem si legea apei…

Fundatia Calea Victoriei & Rezistenta Urbana

Acest articol NU este unul publicitar ci este dedicat doar acelor care vor sa se indragosteasca iremediabil de Bucuresti. Este deci, despre oameni care iubesc orasul asta si mai fac si ceva in sensul asta. Asadar, doar doua cuvinte-link-uri: Fundatia Calea Victoriei & Rezistenta Urbana.

Pentru posteritate, pun aici – in integrum – unul din articolele despre griul oras:

Descopera Parcul Ioanid

O plimbare in zona parcurilor Ioanid si Icoanei este ca o intoarcere in perioada Belle Epoque din Bucuresti. Conform legislatiei monumentelor de arhitectura nu numai o casa este considerata monument, ci intreaga zona este considerata tesut rezidential traditional tipic – unicat, cu un fond construit de valoare arhitecturala ridicata.

Librarul si editorul George Ioanid a cumparat terenul in 1856 de la marele aga Pana Babeanul pentru 2100 de galbeni. Inainte zona fusese una din multele “gradini” din Bucuresti, cunoscuta sub numele de Gradina Breslea (1830-1869), mentionata ca atare si in “Ciocoii vechi si noi” unde este scris că locuitorii Bucureştiului din clasa de mijloc «deprinşi de mult timp cu viaţa orientală cea plină de lene şi poezie, vara se adunau la grădinile Breslea, Cişmigiu … Acolo fiecare … cap de familie îşi întindea masa şi împreună cu casnicii şi amicii, beau şi mâncau; apoi începeau a învârti hora strămoşească şi danţurile cele vesele…». Constantin Bacalbasa scria despre aceasta gradina in “Bucurescii de altadata”: “O gradina de margine de oras unde se faceau petrecerile, unde mergea lumea sa chefuiasca, unde se intalneau amorezatii si unde cantau printre tufisuri lautarii”.

Dupa ce Ioanid devine proprietarul gradinii si o trasforma, un jurnalist francez descria zona în „Journal de Bucarest” astfel: „Nu departe de Palatul Regal, la doi paşi de străzile cele mai frecventate din Bucureşti se întinde un vast domeniu care într-o altă ţară ar valora milioane şi care chiar aici are o mare valoare. Pe el se află o locuinţă încântătoare, într-un stil original, în genul celui elveţian, apoi o imensă grădină sau mai de grabă un parc plin de pomi exotici şi indigeni, o viţă de vie magnifică, un parter ce conţine florile cele mai rare şi mai frumoase, o grădină plină de legume bine cultivată. Toate apartin dlui G. Ioanid, un simplu librar, ce a dobândit toată această proprietate cu preţul muncii sale.”

Pana in 1910, in zona fostei livezi Ioanid, care se afla intre Strazile Polona, Dumbrava Rosie, Aurel Vlaicu si Bulevardul Dacia, s-a construit un ansamblu rezidential, format din 25 de locuinte luxoase.  Cei interesati sa cumpere in aceasta zona erau doctori, avocati, oameni politici sau membri ai vechilor familii boieresti romanesti. Apar nume ca: Adina Costinescu, sotia liderului liberal Emil Costinescu, Elena Sturdza-Scheianu, Simona Lahovary, familia Olanescu, Matei Bals si Zoe Manu, Vintila Bratianu.

Din punct de vedere stilistic, majoritatea vilelor construite in aceasta zona in a doua parte a sec XIX si prima jumatate a secolul XX, sunt ori in stilul national romanesc, ori in stilul eclectic, la moda in Europa in acea vreme, academiste sau romantice. Parcul a fost inspirat de arhitectura romantica, in maniera gradinilor anglo-chineze, cu pavilioane, lac, mici piatete etc., dar arhitectul-autor este necunoscut. Vilele au fost realizate de arhitecti cunoscuti precum Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ernest Doneaud, Ion Mincu, Paul Smarandescu etc.

Ce vom vedea in aceasta expeditie culturala:

Parcul Ioanid, Bulevardul Dacia (zona ambasadelor si vilelor somptuoase), Scoala Centrala de Fete, Biserica Icoanei, Biserica Anglicana, Piata Gogu Constantin Cantacuzino, Vila Elena George Cantacuzino, O casa boiereasca – Casa Elisabetei Moscu, Vila Constantin R. Geblescu, Vila Elena – Sturdza Scheianu, Str Dumbrava Rosie, Parcul Icoanei.

Informatiile de mai sus sint preluate din cartea Lotizarea si Parcul Ioanid

 

Fagurele Cu Miere

Cum recunoastem mierea naturala de albine.

Mierea este un aliment natural extreme de valoros produs de albine prin trasformarea enzimatica a nectarului floral sau a unor sucuri extraflorale. Asadar, dupa origine sunt doua tipuri de miere naturala (evident intotdeauna doar produsa de albine) : florala (din nectarul florilor) si extraflorala (de mana sau de padure). Mierea de albine din nectarul florilor poate fi monoflora : de salcam, de tei, de floarea soarelui, de rapita, etc si poliflora (din mai multe plante melifere) : de mai, de balta, de faneata, etc. Mierea de mana poate fi de origine animala sau vegetala. De asemenea poate fi obtinuta in zona padurilor de conifere (de brad, de pin, etc) sau in zona padurilor de foioase (de stejar, de fag, etc).

In functie de modul de prezentare mierea naturala poate fi in faguri (de unde si denumirea site-ului fagurele cu miere) sau extrasa (prin centrifugare – cea mai uzuala metoda in zilele noastre).

Tratamente naturiste cu produse apicole

Chiar daca nu se numea apiterapie, utilizarea produselor apicole ca remedii pentru diferite afectiuni este cunoscuta de foarte mult timp in tara noastra. Multe din intrebuintarile uzuale actuale sunt transmise din generatie in generatie, prin asa zisa medicina populara care intotdeauna a avut la baza produsele naturale care se gaseau din belsug in mediul inconjurator.

Romania este probabil printre primele tari din lume care a dezvoltat aceasta noua abordare medicala, apiterapia – utilizarea produselor stupului pentru sanatatea omului. Inca din 1930 exista, asa cum este denumit astazi, “Institutul de Cercetare si Dezvoltare pentru Apicultura” care a studiat apiterapia de-a lungul timpului, in cadrul unui departament specializat. Romania are o pozitie de membru in Comisia permanenta de apiterapie a Apimondia – Federatia Internationala a Asociatiilor Apicole.

De asemenea, exista in tara noastra si “Societatea Romana de Apiterapie”, care are printre membrii sai doctori si farmacisti specializati pe apiterapie, apicultori pasionati si dornici sa cunoasca cat mai multe despre beneficiile produselor apicole, care dispune de o bibliografie deosebita si a organizat deja, in luna octombrie 2011, cel de al  4-lea Congres de Apiterapie si Apipunctura cu participare internationala.

Sint doar doua pasaje din tot ceea ce se poate citi pe FAGURELECUMIERE. Dar dincolo de toate cele de mai sus, ramane placerea pura a descoperirii. A mierii dar si a omului din spatele site-ului. E tizul meu. Dan isi spune si, de-l vei intalni, iti va povesti cu atata pasiune despre tot, incat nu mai ai sanse de vindecare. Garantez!

Nu am scris din cititelea ci din degustatelea si ascultatelea. Iar pentru calitate, ma bag cu totul in foc.

Orasul de odinioara III

Este doar o continuare a primelor doua articole – I si II.

Asadar am facut gasca si am continuat explorarea griului oras, atat de hulit de toti cei care nu au nici cea mai mica idee despre ce a insemnat Bucurestiul odinioara. Ziua de sambata a fost dedicata in mare parte, zonei Filaret – Parcul Carol. Am inceput excursia lenes, la The Ark cu o lansare de carte gazduita de Ordinul Arhitectilor din Romania – “Castelul Peles. Expresia fenomenului istorisit de influenta germana”, autor Ruxandra Beldiman. Inca nu am apucat sa o citesc pe toata insa merita sa fie in biblioteca daca esti pasionat de un alt fel de arhitectura.

La o aruncatura de bat, e Carol. Sau Libertatii, cum a fost cunoscut foarte multi ani. Numele dat parcului nu e deloc o intamplare ci e o intr-o legatura directa cu istoria acelor imprejurimi. Daca incepi vizita de jos, de langa fantana cu mozaic, te vei opri intaia oara la Muzeul National Tehnic. Muzeul a fost fondat în 1909 de inginerul Dimitrie Leonida (1883 – 1965) având ca model Muzeul Tehnic din Munchen (1903), vizitat de Leonida în perioada studiilor universitare efectuate la Politehnica din Charlottenburg (1903 – 1908), lânga Berlin.

În 1908 Dimitrie Leonida întemeiaza prima scoala de electricieni şi mecanici din România. Cu elevii sai, profesorul Leonida a strâns primele piese care vor constitui nucleul viitorului muzeu (1909). Ceea ce deosebeste acest muzeu de altele cu acelaşi profil este caracterul sau pronuntat didactic, fondatorul dorind sa fie o scoala a scolilor, unde oricine poate vedea sau actiona mecanisme care ilustreaza legile mecanicii, ale electricitatii şi magnetismului. În 1928 muzeul a fost adapostit într-unul din pavilioanele existente în parcul Carol I, iar din 1935 în actuala cladire. Asa cum spuneam, muzeul este amplasat într-o zona ce reprezinta un punct de atractie turistica. Iata câteva din monumentele tehnice din vecinatate:

• Gara Filaret, de unde în 1869 s-a inaugurat prima cale ferata din România
• Uzina electrica Filaretc onstruita în 1906 – 1908. Cladirea este asemanatoare celor din zona orasului Lille din Franta şi este în evidenta patrimoniului tehnic national
• Fântâna arteziana cu zodiac (1934), aflata la intrarea în parc, construita în timpul lui Nicolae G. Caranfil, fost director general la societatea de Gaz şi Electricitate
• O alee cu tei seculari duce la Monumentul Eroului Necunoscut strajuit de patru tunuri folosite în primul razboi mondial. Monumentul a fost amenajat în acest loc în 1923, mutat la Marasesti în 1962 şi a revenit la vechiul amplasament în 1992
• Teatrul în aer liber “Arenele Romane”, construit de ing. Elie Radu cu 4500 locuri, similar unor teatre din Italia
• În apropierea Arenelor Romane se afla doua fântâni monumentale, din piatra placata cu marmura, una construita în 1870 de George Cantacuzino, primarul capitalei (motiv pentru care prin votul consiliului municipal din 8 august 1969 îi poarta numele) şi o alta construita în 1906 cu prilejul organizarii parcului (cunoscuta sub denumirea de Fântâna Minelor şi Carierelor)
• Primul pod din beton armat (1906) construit de Gogu Constantinescu întemeietorul sonicitatii
• Turnul lui Tepes de unde fizicianul Emil Giurgea, cu aparatura adusa din Franta, pe cheltuiala proprie, realiza transmisiui radiotelegrafice (1914) [sursa]

Un bilet la MNT are pretul de 3 lei intreg sau 1,5 redus pentru studenti, pensionari ori elevi. Eu am fost fericit ca m-am minunat cat sint de nestiutor in schimbul unei sume asa de mici. Desigur, eu sint atehnic. Pentru cei pasionati insa (jumatatea mea mai buna, spre exemplu) este paradis acolo. Ziua avea insa a continua cu inca o destinatie de exceptie… Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu.

Cladirea este absolut fantastica, chiar daca sta sa cada. Arhitectura ei e de o splendoare rara. De ajuns e simplu: pe Bvd Lascar Catargiu, ex Ana Ipatescu. Si daca vrei sa n-o ratezi, e fix vis a vis de cea mai urata cladire de pe bulevard, cea a unei sectii de politie, o cladire oribila de sticla, amplasata intre unele din cele mai frumoase case ale Bucurestilor. 5 lei te costa daca vrei sa participi la o prezentare de planetariu si inca 5 daca vrei sa urci pe terasa pentru a te uita la cate-n luna si-n stele.

Organizarea este un dezastru absolut, locurile limitate (maxim 40), inca nu exista planetariu iar sala de proiectie este un hol. Cel care prezinta insa, pare tatal lui Seinfeld. Omul e genial. Si spun sincer. Daca la inceput eram super iritat de haosul de acolo, in numai 3 minute omul m-a facut sa cred ca am ajuns la un spectacol de stand up. Ce vreau sa spun este ca prezentatorul a fost de mare exceptie. Iar informatiile pe care le-a oferit audientei au fost de mare valoare. Parerea mea. Si ca sa trec peste subiectivismul meu, mai multe detalii sint pe site-ul oficial.

Cam atat acum, insa plimbarea va continua

Dacia

E un subiect care ma preocupa de ceva vreme. Dacii. Cu ajutorul unui pretin, am ajuns la documentarele de mai jos.

Varianta completa. Doar daca aveti 50 de minute libere…

Rezumat

 

Deloc intamplator, asez aici si cateva cuvinte despre Tăblițele de la Tărtăria:

Tăblițele de la Tărtăria sunt citate foarte des, atunci când subiectul discuției este începutul scrisului în lume și/sau cele mai vechi scrieri din lume. Ele sunt adeseori citate, în sensul că ar putea candida la cel mai vechi scris din lume. Aceasta se datorează pe de o parte faptului că tăblițele poartă semne, dar motivul principal este vîrsta prezumată asociată acestor tăblițe (și desigur semnelor). Dacă vârsta estimată, cea de 5.500 ÎEN s-ar dovedi în final a fi reală, iar semnele se dovedesc a fi scris, atunci ele sunt cele mai vechi artefacte purtătoare de scris din lume. În mod paradoxal celelalte candidate la cea mai veche scriere din lume și anume scrierile egipteană, Harappa și cea sumeriană se învârt toate în jurul datei de cca. 3.200-3.500 Î.E.N.