Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

Furatul ucide

with 9 comments

S-a intamplat sa plec din oras din cauza disparitiei unui om foarte drag din familie. Am ajuns, am lasat-o pe a mea mama, mi-am exprimat condoleantele si am pornit spre casa. Pe drum mi s-au amestecat gandurile, ca de obicei cand calatoresc singur. Ma gandeam la tot felul de lucruri insa stateam cu ochii lipiti de drum.

Destul de tarziu, in mijlocul Baraganului, un pic de ceata, drumul liber si asfaltul negru. De departe rau am vazut mai multe perechi de luminite portocalii ce nu prevesteau nimic bun, in agitatia lor. Pe contrasens, doua perechi de faruri insa dispuse ciudat in comparatie cu drumul. Mi-a trecut prin minte ca ajunsesem la calea ferata de la Drajna insa eram inca destul de departe. Ajung, opresc, las avariile cobor si intreb soferul din fata mea ce s-a intamplat?!

– Accident rau, copac in mijlocul drumului, 3 masini, doi copilasi, multi raniti…

Ma-ntorc pe calcaie, alerg la masina sa-mi iau geaca si ma indreptam de acum spre movila de fiare si de craci din fata mea. Nu stiu daca isi aminteste ori isi imagineaza cineva cat poate sa te doara linistea din Baragan. Este pur si simplu fizica. Ma interesectez cu un copil imbracat in uniforma de politist si-l intreb si pe el:

– Ce s-a intamplat?

– Accident mare, multe masini… N-am curaj sa merg acolo…

L-am lasat mergand fara tinta, in directia opusa accidentului. Ca si cum linistea aia nu era suficienta, pe masura ce ma apropiam de loc, auzeam un sunet infiorator. Intai, am crezut ca e o sirena de salvare ori ceva… A trebuit sa trec exact prin mijlocul unor craci extrem de mari insa imi dau seama acum ca nu realizam ce faceam. Am vazut apoi matizul indreptat cu fata spre mine. Apoi am vazut tico-ul care era parca o jucarie azvarlita de un copil in mijlocul multor, multor lemne. M-am uitat daca sint oameni in masini, insa ramasesera doar parbrizele sparte si mult sange. Nu era nimeni.

Doar continuand sa inaintez, am zarit cu adevarat dezastrul. Un vw cc intrase in trunchiul copacului gros de 1,5 m si lung de vreo 5 sau 6m. Tot atunci am realizat de unde venea si ce era sunetul ala care smulgea carnea de pe tine. Era una din cele 4 persoane care inca era in vw, o femeie prinsa intre scaune, fiare si carne. Impreuna cu altii am inceput sa incercam sa facem ceva. Din pacate, imposibil. Nu venise nici salvarea, nici descarcerarea. Doar un echipaj de politie… Atat de socati erau si oamenii aia…

Ne uitam pe unde calcam de teama sa nu alunecam, atata sange curgea din masina. Soferul a reusit sa iasa, mergea pe picioare si striga intr-una:

– Gata iubire, acum iubire…

Sincer, cred ca scrierea asta e o manifestare a socului pe care l-am avut… Cred ca simt nevoia sa-mi eliberez mintea si sufletul. A mea jumatate e oricum deja terifiata de ce i-am povestit… Nu stiu cat a durat pana au venit masinile alea cu sirena, evident SMURD-ul, cred ca erau vreo 4-5. Stiu doar ca oamenii aia ne-au indepartat pe toti si actionau ca un ceas. Fiecare stia ce are de facut: unii erau pe partea stanga, o scoteau pe femeia inca in viata, altii erau pe partea dreapta ii scoteau pe ceilalti doi, din pacate fara suflare…

Imi mai amintesc ca seful echipei de interventie era disperat, scotocea masinile si spunea intr-una ca si cum ar fi fost in transa:

– Copilul, copilul, unde e copilul?

– Ce copil?am intrebat mai multi?

– Unde e? In ce masina? Spuneti-mi! De la dispecerat ne-au spus ca e si un copil si nu-l gasesc…

In acelasi timp, trei oameni decuplau bateriile masinilor implicate si verificau daca e benzina pe asfalt de teama unui incendiu. Unii din privitori? Faceau poze… Iar altii emiteau teorii.

Pe scurt: niste nenorociti ordinari, numiti bland hoti de lemne, au taiat namila de copac de care aminteam la inceput. Pentru ca nu au fost in stare sa-l traga in camp, plopul a cazul pe carosabil. Javrele au fugit.  Omul cu matizul care venea dinspre Drajna, a reusit sa franeze sa se loveasca dar sa scape. A iesit repede din masina si a mers in mijlocul drumului facand semne disperate celui cu vw-ul care mergea spre Drajna. Din pacate, soferul l-a ignorat iar viteza si depasirea in care se afla au fost motive suficiente pentu a izbi din plin trunchiul. Impactul a fost colosal: din pozitia perpendiculara pe axul drumului, trunchiul ajunsese paralel cu acesta. Tico era masina depasita de vw si a fost cumva o victima colaterala ce a fost prinsa intre crengi si aschii. Cei care au murit, un barbat si o femeie, erau finii celor care inca erau in viata. Abia se casatorisera iar acasa ii astepta un copilas… Soferul ne-a spus asta…

Nu stiu cat am facut pana acasa, nu stiu cate masini m-au depasit pe autostrada, nu stiu decat ca nu-mi dispareau imaginile din fata ochilor. Ma intrebam de ce nu-si punea NIMENI problema de a-i cauta pe nenorocitii aia care taiasera copacul. La cat era de mare, sigur nu erau cu o caruta ci cu un camion… NIMENI. Singura preocupare a politistilor era viteza vw-ului. Doua vieti pierdute, alte zeci nenorocite… Pentru o mana de lemne…

Imi amintesc doar ca atunci cand am plecat, telefoanele celor morti incepusera sa sune in ce mai ramasese din masina aia…

Anunțuri

Written by Teiucul

Ianuarie 12, 2012 la 01:12

Publicat în Insemnari Elucubrante

9 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Sunt fara cuvinte. Teribil …

    KingSnake

    Ianuarie 12, 2012 at 01:19

  2. Jur ca nu mai inteleg nimic din ce se intampla in jurul nostru

    Teiucul

    Ianuarie 12, 2012 at 01:23

  3. Statul roman practic nu mai exista, pentru ca nu isi mai indeplineste functiile de baza ale unui stat. Siguranta ? Ioc. Educatie ? Ioc. Sanatate ? Aproape ioc, se rezolva si asta acum.

    KingSnake

    Ianuarie 12, 2012 at 01:26

  4. Doamne cosmar! Incearca sa uiti,sa treci peste,cauta in tine puterea de a sterge asa ceva din amintire.Off…

    ioniboni

    Ianuarie 12, 2012 at 01:38

  5. Am citit si in presa despre accident, dar acum sunt cu adevarat cutremurat.
    Se pare ca ne dezintegram incet si sigur.Ultimul sa ne aprinda lumanarea de la cap, va rugam.

    Alexu'

    Ianuarie 12, 2012 at 11:32

  6. nici nu mai poti sa vorbesti, te apasa si te „condamna” sa privesti altfel lucrurile. Ma intreb, cand vom reusi oare sa intelegem ca nepasarea din jurul nostru fata de cei care fac ceva rau, afecteaza sau chiar ucide pe cineva… uneori se intampla sa fim de fata, alteori se intampla sa fie cineva drag de-al nostru.

    oparteso

    Ianuarie 12, 2012 at 13:39

  7. Ah, tulburator. Nu am asistat niciodata la un astfel de accident, insa nu stiu daca as fi avut taria sa stau acolo. Si pe aia de au furat, nu ii mai cauta nimeni ? Ah conta doar viteza vw , era mai simplu ca doar era acolo. De ce sa mai cauti nenoricitii , cand asta presupune timp, bani cheltuiti , stres pentru politie. Off.

    Marmotica

    Ianuarie 12, 2012 at 15:31

  8. omg…ingrozitor … Tu esti ok?

    Joaninha

    Ianuarie 14, 2012 at 14:39

  9. Servus Joa! Da, multumesc! Fizic sint ok, din fericire nu am patit nimic eu

    Teiucul

    Ianuarie 14, 2012 at 23:58


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: