Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

Ce sa (nu) faci pentru o petrecere surpriza

with 6 comments

Spunea Einstein ca nebunia inseamnă sa faci acelasi lucru în mod repetat si sa te astepti să obtii alt rezultat. De fapt, cred ca si pentru prostie e posibil sa fie relativ aceeasi definitie 😆

Plecand de la cele de mai sus, trebuie sa spun ca nu-mi prea place nici mie sa gandesc ori sa actionez in interiorul unor cutii ori  al unor cutume. Ma tem ca viata e prea frumoasa ca sa ne plictisim asa repede. Ca urmare, avand adanc infipta in minte aceasta scurta dizertatie filosofica de cartier, am decis… Am decis sa-mi complic existenta, organizand o petrecere surpriza. Iar asta a fost doar inceputul, caci beneficiarul era colega de camera sau micul securist al familiei. In fapt, fondatorul societatii non-profit: Ochiul si Timpanul

Misiune imposibila, au spus unii… Cu siguranta, a raspuns ratiunea… Pe dracu, a zis tampitu’… Astfel, organizarea externa a fost floare la ureche, in timp ce pe ha’ interna nici macar nu o banuiam de atatia tepi. Pas cu pas, in fiecare zi avea sa se intample cate ceva cu scopul nedeclarat de a ma pune in genunchi. Pe scurt, ideea era urmatoarea: gasca fusese anuntata ca ne vom intalni intr-o carciumioara la sosea intr-o seara de vineri, in timp ce fondatoarea luase la cunostinta ca petrecerea va avea loc sambata seara, in vastele noastre apartamente. Pentru credibilitate, programul mai spunea ca vineri seara este invitata mea pentru o cina in doi. Si ca sa revin – intr-o frumoasa dupa-amiaza de luni, o intreb:

– Deci, cum facem pentru sambata? Cum ne organizam si noi?

– Hmmmmm….

– Deci?! Ca o sa ne adunam cativa…

Minute intregi de liniste si de butonat pe laptop… Intr-un final:

– Nu ma mai aburi, ca stiu eu ca ai vorbit cu ei si sigur imi faci tu vreo surpriza…

– Da’ de unde?!!? Termina cu prostiile….

Iar in secunda doi, mi s-au amestecat gandurile: de unde stie? Cine a tradat? M-a auzit? Samd… Ce naiba e de facut, pe unde scot camasa? Marti a fost o zi intensa – pune-te pe urzit, pe crosetat, sa sune mamele sa o intrebe ce sa pregateasca pentru sambata, sa sune fratii si surorile sa intrebe aceleasi lucruri si tot asa. Cumva, inca tot nu stiu cum, am reusit sa nasc panica si sa o fac sa ma creada ca trebuie sa ne pregatim pentru sambata. Doamne ajuta! Si m-a crezut asa de tare, ca seara eram la cumparaturi – ea punea in cos, eu scoteam disperat spunand ca nu ne trebuie asa multe.

A spus cineva ca s-a terminat? As, abia se starnise. Joi m-a trimis in zece locuri sa cumpar tot felul de specialitati, bunataturi si alte mimimuuri. Deh, ma mancase, acu’ ma scarpinam! Cert e ca joi seara am adormit ca un bebelus, pe la o ora mica rau. A doua zi dimineata, pe la 5, suna ceasul ca nebunul… Zic usor impertinent:

– Ce dracu? Am fost asa tampit de am potrivit alarma la ora asta?

– Ah, nu! Eu l-am pus! Hai sus ca trebuie sa facem curatenie pentru sambata…

– Pai cum? De ce? De ce eu? De ce acum?

– Pai azi e vineri, diseara ma duci in oras, sambata dimineata trebuie sa mai alergam ca mai avem de facut aia si aia si aia si aia. HAI ODATA, CA NU TRAG DE TINE TOATA ZIUA!

Si da-i si lupta, neicusorule! Freaca, spala, da de praf si tot asa. La 7.30 ma simteam de parca ma trezisem de 12 ore. Si frecam si dadeam marunt din buze… Pe mine, pe mama mea si pe ideile mele crete cu petrecerile vietii. Acum, intalnirea era pe la orele 19 trecute fix, stiind ca nu termina niciodata la 18. Evident, la 18 era in fata biroului… Ce dracu fac?

– Hai pe la magazin, ca abia peste o ora e rezervarea…

– Pai si ce, nu putem merge mai devreme?

– De ce?

– Pai sint cam obosita si as cam vrea sa ajungem devreme acasa… Si sincer, chiar vroiam sa-ti propun sa nu mai mergem!

– Hai la magazin!!!

Si cum Dumnezeu nici nu doarme, nici nu da cu parul, aud:

– Hai in magazinul asta, ca trebuie sa-mi iau haine pentru maine seara…

Si am fost, ce era sa fac?!? Ca doar nu puteam sa stric eu totul, cu doar cateva minute inainte de surpriza… Insa ca orice alta placere in viata, si asta a costat 😆 Intr-un final apoteotic, am reusit sa ajungem. Muuuuult mai devreme si cu doar 5 minute dupa ce venisera si pretenii. I-a zarit, a facut ochii mari, s-a emotionat si s-a blocat. Cred ca a repetat vreo ora:

– De ce m-ai trezit la 5 sa fac curat?!?!?

– Eu???????????????????? Eu te-am trezit????????????????

Ma rog, nu am mai insistat! Am inteles emotia puternica. Dupa care, s-a blocat a doua oara si i-a invitat pe toti sa ne vedem si acasa. A doua zi. Seara. Ca doar nu frecasem degeaba toata casa, cu noaptea-n cap. Si doar nu aveam noi cum sa mancam si sa bem tot ce cumparasem. Si daca tot aveam, sambata la amiaza i-a venit ideea sa comandam libanez. Pentru 20 de oameni…

N-a venit nimeni! Am mers la film. Azi am implinit o luna de cand mananc humus, tabule si lipii. Si mai am!

Anunțuri

Written by Teiucul

Decembrie 4, 2011 la 23:56

Publicat în Insemnari Ironice

6 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Ce dor mi-era de o poveste de-asta! 😆 Ofer ajutor pt macarea libaneza… arunca o lingura de humus, tabule si o lipie si incoa’!

    Ada

    Decembrie 5, 2011 at 00:13

  2. S-a facut, Ada! Joi ma prezint corespunzator 😆 Culmea e ca si mie mi se cam facuse dor sa scriu 😉

    Teiucul

    Decembrie 5, 2011 at 00:15

  3. Bine ca n-a insistat Teiuca sa mergeti in alt local vineri si pentru ca nu vroiai sa spuna ca pleaca acasa. :)))))

    Asterix

    Decembrie 5, 2011 at 09:03

  4. Asterix, exact asta mai lipsea din peisaj 😆 😆 😆

    Teiucul

    Decembrie 5, 2011 at 09:41

  5. Si de la care libanez ai comandat, ma rog?Te duci la concurenta, ha?Lasa ca ne-om mai vedea noi 🙂
    Ma bucur sa stiu ca sunteti bine, mi-e dor de voi.LMA Sburlitei, chiar daca e cu intarziere…
    Btw, si eu am avut parte de o petrecere surpriza de ziua mea anul asta si a fost super…Se vede treaba ca daca va propuneti ceva, voi barbatii, va mai si reuseste cateodata 😉
    Pup iu ol!

    Monique

    Decembrie 6, 2011 at 12:54

  6. Hehehehe, Monique! Doar cateodata 😆 😆 😆 Si multumiri de urari, le transmit! Dupa ce trecem de perioada de trial, ajungem si la loyal. De libanez zic 😆

    Teiucul

    Decembrie 6, 2011 at 13:08


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: