Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

Participatiune. Capitolul I

with 2 comments

O buna si draga gazda a miilor de comentarii de demult, a deschis iar usa sufrageriei pentru a intra Braun. De acest „personaj” colectiv is legat tare intrucat avusei placerea sa scap de ceara cand am castigat ceva gigea de la dansul. Si pentru ca-mi place ideea, pun si aci trilogia. Azi, SERBAREA!

– Sburleoooooooo (senioare)!!!!
– Ha?
– Unde ai pus olita aia? Ala mic s-a trezit? Ai calcat costumul? Unde sint antenutele?
– Bine, bine ca le stii tu pe toate!

Asa incepea una din cele mai frumoase dimineti ale lui Decembrie din 80. De fapt, a inceput putin altfel ca tata ma dadea pe buze cu ceea ce el credea ca e un strugurel… I se paruse lui cum ca as fi avut buzele crapate… Din pacate, nu era vorba de un strugurel ci de un medicament chinezesc ce se dadea pe la tample, sa-ti treaca migrenele…

Concomitent cu cele mai sus relatate, ma pisam pe mine iar mama facea crize de nervi ca nu mai avea prea multe scutece de marimea 4 ani. Si nu, nu vorbesc de pampers ci de stra-stra-strabunicul acestuia: carpa fiarta! In fine, era ziua cu serbarea de la gradi(nita).

Pentru a nu plictisi stimatul public cetitor, trec direct la fapte… Cinva, nu spui cine mama, decisese ca eu sa NU fiu abecedar la frumoasa intrunire, ci GREIERE!!!!!!!!!!!!!!! Ca urmare, talentul ce-i ravasea fiinta s-a aruncat nemilos in masina de cusut si a creat ceea ce astazi poate fi considerat drept, probabil, cel mai urat costum de greiere creat vreodata in maruntaiele masinii de cusut NICOLETA. Desi mic, dar cu capul mare, am intrebat oripilat:

– De ce, de ce ma imbraci in acest costum?
– Mama, tu nu stii inca… Acest costum a fost creat pentru a fi dorit…

Pana si azi eu tot cred ca mama pusese pariu ca poate sa participe la serbare cu al mai urat costum… Pentru care avea nevoie de un model. Si care ar fi fost ‘hal mai eftin daca nu fiu-sau?!? Ma rog! Am cantat, am dansat, am spus fabula si am ajuns la momentul in care ar fi trebuit sa fiu dezechipat. Insa dura… si dura… Caci fermoarul de pe spate se intepenise – dupa cum aveam sa aflu muuuuuult mai tarziu!

– Mami, mami de ce nu ma lasi sa ma schimb si eu in om?
– Pentru ca magia sarbatorilor dureaza mai mult…


Anunțuri

Written by Teiucul

Decembrie 16, 2010 la 23:46

Publicat în Insemnari Ironice

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Da, avea dreptate mama: ramanerea in costumul de greeras o peroada de timp mai mare, prelungea magia sarbatorilor! O zi minunata!

    Nea Costache

    Decembrie 17, 2010 at 10:47

  2. Nasuleeeee cum sa te imbrace in Greiere?Eu te puneam fulg de nea si te mai dezbracam la Paste 😀
    Stiu,eu sunt generatia papusa Chucky,probabil de aia la mine dureaza Craciunul de la stresul interminabil acumulat in timpul cumpararii cadourilor,cand vai de imaginatia mea daca gasesc ceva si se spulbera cu terminarea mesei de Craciun(pe rit romanesc) cand satula pana in gat o aud pe draga de mama:iti e foame? 😀
    Va foarte pupam!

    Anachen

    Decembrie 17, 2010 at 20:52


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: