Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

Ea. O colega

with 4 comments

Si era pe vremea pliznotelii. Ca urmare a unor cursuri intensive de leadership situational, trecusem de la stadiul de Click manager la cel de Head of forward.  Tinteam cu tarie catre Group Reply Director. Pana atunci insa, trebuia sa interactionez cu Contabilitatea. Asta era un fel de relatie gheboasa pentru ca la fiecare interactiune ma incordam ca un arc. De obicei, de nervi. E de mentionat ca nu am o aplecare deosebita nici spre conta, nici spre chimie – am fost si eu mic si bolnav.

Asadar, aveam o colega – Dra Conta sa-i spunem, de dragul discutiei. Si iaca asa, minim dupa fiecare deplasare treceam pe la ea sa-mi semneze decontul si sa-mi faca plata. Intr-una din zile avusesem noroc si de-acum stateam la colt, pe coji de nuca si-mi scriam iar documentele. Cu aceasta fericita ocazie am surprins un dialog:

– Alo, mama?

– Da iubita mea Conta…

– Mai mama, mie imi e cam rau… O fi de la raceala?

– Pai nu stiu mamica…

– Nu stiu nici eu da’ iau niste pastile si mi se pare ca nu prea sint de raceala astea…

– Pai, de ce?

– Pai ma simt cam rau de la ele…

– Ce pastile iei tu, fata mamii?

– Nustiudecare

– Aoleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeu

– Ce e, ce e?

– Mai mama tu esti cam proasta, ai luat de acasa pastilele de inima ale lui tac’tu pe care si le cauta de trei zile!

[Dra Conta avea scarba de receptor si vorbea pe speaker]

Am ras ca dementu’, am terminat hartiile si am plecat in viata. Am revenit la birou in jurul pranzului si m-am parcat direct in bucatarie pentru o discutie cu niscaiva oameni, dialog pentru care uitasem sa fac rezervare de sala. Si vine mandra, infometata tare. Eu eram fascinat, o urmaream cu ochii holbati asteptand sa o dea in vreun dans, preinfarct, ceva. Si o vad cum se indreapta mladios spre frigider si scoate un borcan cu ciorba… Pe care il baga direct in cuptorul cu microunde si da play la caldura. Eram deja in pragul unui atac cerebral de ras, stiam ce urmeaza… Si o vad cum deschide usita, imi arunca o privire sagalnica, pune mana pe borcan si incepe sa-si toarne ciorba in farfurie… Ce-i drept, a curatat o juma’ de ora masa dupa acest inteligent proces. Si cum pesemne ca polonicul inca ii batea la stomacel, a mai deschis o data frigiderul, a scormonit pe acolo si a mai gasit ceva. Mi-a spus vesela:

– Bine ca mi-am luat si felul doi!

Si si-a incalzit mancarica. A luat farfuriuta si – din cele 6 mese libere din bucatarie – s-a asezat exact la masa la care stateam cu respectivii indivizi. Mi-a mai zambit o data, s-a uitat la oameni si le-a spus:

– Azi sint imbracata in insotitoare de zbor…

Si a mancat cu o pofta rara. La ultima imbucatura m-a scuipat urland:

– Aoleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeu, da’ eu n-am avut mazare azi!

Va urma

Anunțuri

Written by Teiucul

Aprilie 29, 2010 la 22:51

Publicat în Insemnari Ironice

4 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Pfff! Cuuuuuum? Doua saptamini pina la va urma?

    Asterix

    Aprilie 30, 2010 at 09:58

  2. Cred ca astea de la conta au un defect toate… si eu ma minunez de prostia alora de la Bratislava.
    Dar cum povestesti tu… n-as reusi! 😆 Mai zi, mai zi!!!

    Ada

    Aprilie 30, 2010 at 09:59

  3. Daaaa, daaaaaa, daaaaaa

    Miorlaupufos

    Aprilie 30, 2010 at 11:16

  4. Foarte nostim…Aveti talent la scris!

    Andrei

    Mai 2, 2010 at 09:54


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: