Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

Introspectie

with 2 comments

Ma gandesc de multe ori cum ar fi daca fiecare om, dar absolut fiecare, ar avea puterea de a sta de vorba cu sinele. Conteaza putin, spre deloc ce sintem noi. Dincolo de orice, sintem oameni. Sau nu. Si asta mai presus de orice pozitie sociala pe care o ocupam intr-un moment sau altul. Indiferent de conjunctura. Indiferent de titulatura.

Cred cu tarie ca tot ce ramane din noi este suma principiilor pe baza carora alegem sa ne traim viata. In fond, cine sintem de-adevaratelea? Jucam niste roluri? Sintem personaje intr-o piesa abstracta? Sau sintem regizorii propriilor noastre preocupari cotidiene? Atunci cand alegem sa fim snobi, o facem dintr-o vanitate absurda? Din cauza frustrarilor acumulate de-a lungul vremii? Ce ne dorim, daca nu cumva sa proiectam o imagine care nu ne apartine mai mult de cateva ore pe zi?! Sintem capabili sa o recunoastem macar in fata propriului eu?

Cu un dram de noroc, sau cu tonele uneori, ajungem sa avem o cariera. In coada functiilor pe care le ocupam efemer in fond, apare cuvantul manager ori director. Asta e tot? Cum o privim? Ca pe un cumul de drepturi sau ca pe o mare de responsabilitati pentru fiecare din oamenii de langa noi? Mai avem „timp” sa ne gandim ca langa noi sint oameni cu nevoi si emotii, cu viata personala si cu familii? Sau ii privim doar ca pe niste unelte pe care le folosim doar pentru a ne sapa drumul catre un interes meschin!? – Banii!!! Am fi oare capabili sa traim intr-o lume in care banii nu ar mai avea valoare?

Am sti ce sa facem daca am avea timp sa traim? Daca am refuza sa punem mana pe telecomanda unui TV? Daca ar trebui sa stabilim cateva intalniri cu cei dragi fara sa ne folosim de telefonul mobil sau de email? Am sti cand sint nascuti cei din familie ori prietenii daca nu am avea cate un reminder in calendarul telefonului? Cum am reusi sa-i felicitam de sarbatori fara un sms? Cum ar arata week-end-urile noastre fara masina, fara cinematografe in mall, ori fara prea multi bani in buzunare? Marea nu ar fi tot acolo? Dar muntele?

Habar nu am ce-i in creierul meu. O fi astenia de primavara. Ori poate, doar batranetea…

Anunțuri

Written by Teiucul

Martie 19, 2010 la 23:28

Publicat în Insemnari Elucubrante

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Astenia de primavara nu cred ca fie. Eu aveam ganduri de-astea cand inca nu venise primavara cum trebuie, nu acum cand ma bucur ca a iesit soarele. Deci cred ca a ramas al doilea motiv 😆

    Joaninha

    Martie 20, 2010 at 22:56

  2. Mai, tu vrei sa ne arati binefacerile vietii amish ? 😛

    Ceea ce functioneaza pentru mine este sa beneficiez de „minunile tehnologiei” si de „binefacerile carierei” suficient cat sa-mi asigure confortul si minimul de stress pentru a ma bucura de ceea ce imi doresc cu adevarat, cei cinci S: soul, sun, sex, sand and sea.

    KingSnake

    Martie 21, 2010 at 14:12


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: