Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

Album duminical

with 21 comments

Inca de pe vremea in care iubeam porumbul fiert nu am mai fost la mare, in mai.

Aceasta introducere are la fel de mare legatura cu articolul, pe cat au si versurile: trece lebedele-n zare/eu ma uit, ele dispare, cu Eminescu. Ori cu titlul. Sa o luam metodic, dara. Fara GPS, cu mare greutate am reusit sa mai ajung si pe acasica. Unde e cald si bine. M-am bucurat de caldura caminului, am sporovait, ne-am mai bucurat de intreruperile repetate de curent, ne-am felicitat reciproc atunci cand a venit intretinerea 6 milioane cu zeci de metri cubi de apa calda consumati, in principiu d-astea domestice… Intr-o seara chiar, am si reusit sa raman intepenit intr-un mic hol de la intrarea in bloc. Intre usa unu si usa doi, cea de dinaintea liftului. Cum ar veni, trecusem de usa cu interfon insa usa numarul doi era inchisa – ceea ce nu se intampla niciodata.

Am privit intamplarea cu zambetul pe buze, mai ales ca trageam ca disperatul de netrebnica insa nu reuseam sa o misc nici un milimetru. Dupa 5 minute de incercari mi-a pierit zambetul tamp si a inceput sa se instaleze groaza. Aveam  doar doua variante de lucru: sa fac stanga’mprejur, sa ies din bloc si sa o strig pe teiuca din fata blocului sau sa o sun. Cum nu eram in forma cu octavele – n-am mai fost demult pe la canto – am pus mana pe telefon:

– Alo, poti sa cobori putin? am ramas intepenit

– Cu masina?

– Nu, in holul blocului…

Am infruntat cu stoicism criza de ras si beleam deja ochii la lift. Ma apucasera toate nevoile fiziologice. De nervi, cred. Cu un calm demn de o broasca testoasa, iesea majestuoasa, cu pasi calculati, precum intr-un menuet de salon. Cerberul societatii, Hebe, parea ca rade si ea sa se tavaleasca. Revenind la teiuca: ma uitam la ea cu o speranta nerostita de a ma elibera din penibil. Fara sa spuna nimic, o vad cum se opreste, zambeste, isi ridica genunchiul drept spre piept, isi arcuieste piciorul, se intoarce pe calcaiul de sprijin, elibereaza dreptul si cu un triplu tulup cu dublu axel fute una in usa… Si iata cum, acea nenorocita de care eu trasesem ca un disperat, se deschide cu un calm de usa de beci, scartaind usor, in hohote. M-am enervat. De atunci, imi strig jumatatea vandamme de colentina.

Ca si cum patania de mai sus nu era suficienta, a doua zi respectiv ieri, decidem noi sa mergem pe la o cumparatura din aia jmechera in care eu doar imping caruciorul prin hipermegasupermarket. Cu mama. Nu inainte insa de a ma hrani cu niscaiva supa buna si cu multe verdeturi. Cu multe vitamine adicatelea. Si iaca asa, pornira cei trei veseli naparstoci in expeditie. Fie vorba intre noi, aseara m-am convins inca o data ca bunul si dragul de Dumnezeu are el grija de toate. Acu sa spun si de ce… In masina fiind, ma intreaba mama unde mergem:

– La real berceni, unde intorc condorii zic eu zambind…

– De ce, mama? Alt loc mai indepartat nu mai e in Bucuresti?

– Nu mamica, acolo e un prieten de-al nostru care are o franciza de HDS InMedio si vrem sa-l vedem

– Biiiineee…

Ca printr-o minune insa, decid sa renunt la idee si intorc masina cu botul spre Kaufland-ul din Floreasca, muuuuuult mai aproape de casa. Iupi, iupi, joy-joy. Incepe treaba. Hihihi, mimimi, mumumu zburdam in pasul strengarului prin incinta. Exact pana in fata vitrinei cu produse. Cu branzeturi adicatelea. Si zic:

– Buna seara! Imi puteti da si mie o bucatica din branza nustiudecare, sa o gust?

– Sigur ca da! Poftim!

– Bun, bun! Va rog sa mi-o impachetati…

Erau relativ ultimele cuvinte pe care le-am mai rostit. Caci instantaneu, ceva s-a intamplat in stomacul meu… Senzatia era identica. Cu aia pricinuita de porumb. Cum care? Aia din introducere… Trist era ca nu aveam nici un hotel pe aproape. Se aglomerase brusc, imi parea ca-i plin de oameni. Cred si acum ca statusera ascunsi pe dupa biscuiti, pe dupa muraturi, pe dupa puii congelati si asteptasera momentul. Pe unii mi se parea ca-i stiam de la mare, de cand cu porumbul. E drept ca erau nitel mai batrani insa bucuria din ochi le era inmiita. Venise momentul. Aveam sa ma cac pe mine. Acum. Aici. La batranete. Sub camerele de luat vederi. In vazul unei echipe de hochei din Ungaria. A sefului de magazin. A celor 4 oameni de la securitate care trebaluiau pe langa mine… Eu calculam, era singurul lucru pe care-l mai puteam face caci de miscat de pe loc nu mai era nici o speranta…

A mea, ca floarea. Zbura din raft in raft. Ciripea. Cu viteza melcului turbat. Mama, stramosul broastelor testoase. Era clar, nu aveam nici o sansa de a ajunge acasa nepatat: trebuia sa se finalizeze procesul de shopping (eram abia la jumatea magazinului), aveam de stat la rand, de pus in cos, de iesit in parcare, de cautat masina, de deschis masina, de pus in cele 876543783903 de pungi, de urcat in masina, de pornit masina, de lasat si ajutat mama sa urce in casa, de ajuns la noi, de carat cele 876543783903 de pungi in lift… Timpul se scurgea impotriva mea. Am lasat cosul parcat regulamentar, mi-am luat ramas bun si am pornit spre case. Drumul a fost identic cu ala de la mare… Si ma intreaba unul – i-am retinut figura, ma voi intoarce:

– Dvs?

– Vreau sa ies!

– Aaaaaa, nu se poate pe aici, trebuie sa iesiti pe la biroul de informatii…

Nu m-am luptat cu el, orice secunda conta. M-am conformat. M-am intors pe calcaie si am plecat sa ocolesc jumate din incinta pentru a gasi iesirea. In epopeea mea, am zarit-o pe teiuca… Era ingrijorata, ma intreba speriata ce e, ce e? Cu toata blandetea din lume i-am raspuns ca ventrilocii: caca! Si am continuat… Asterix era campion olimpic la fuga atunci cand mergea ca pinguinii, fata de mine… Ajung la izbavire si ii spun surorii lui Hades, cea care pazea iesirea:

– Dati-mi drumul, deschideti-mi portita asta…

– Numai putin…

– ACUM!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Reusisem… Am ajuns pe un culoar cu usi de wc. Am intrat pe prima. A fost nirvana… Am evitat dezastrul la mustata. Cand imi reveneam, un telefon imi suna iar celalat imi bipaia a mesaj. Ies, ma spal pe maini, imi fac freza si dau sa ies. Politicos, ma dau la o parte sa fac loc pentru a intra vizitatorul… Era o mamica. Avea de manuta un copil. O fetita, pentru a fi mai exact…

Anunțuri

Written by Teiucul

Ianuarie 31, 2010 la 12:49

Publicat în Insemnari Ironice

21 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. ‘neatza! Gluma, gluma, da’i nasol cand te apuca pe neasteptate :). Te iau toate transpiratiile si esti sigur ca nu poti ramane nepatat. Tot e bine ca s-a terminat cu bine.

    Un sfarsit de weekend placut sa aveti!

    Marius

    Ianuarie 31, 2010 at 13:26

  2. Aseara. Dupa o zi extrem de lunga si de obositoare la munca imi zice Bulgaroaica sa alimentam si noi frigiderul ca-i sexi rau de tot. Unde mergem scumpa, o intreb? La Billa, imi zice. Ne urcam in conservuta si ii dam bice. In drum nu stiu ce-mi vine si ii zic „hai la Kaufland”. Ajungem. Luam cosul si da-i bataie la alimentat carutul. Parca ma incerca burtica. Continuam excursia printre rafturi. Burtica dadea semne ingrijoratoare. Ca sa nu mi se intimple lucruri grele si sa fiu nevoit sa folosesc hirtie de fax ma hotarasc sa ma duc la wc. O iau usurel la pas. De vals. Intru. Si ies. Nu era de stat acolo. Ies. Fara par in nas. Ma duc catre Bulgaroaica, „Hai odata mai repede ca mi s-a facut rau, nu stiu cine a putut fi in wc-ul ala…”
    Acum stiu! 😆

    Asterix

    Ianuarie 31, 2010 at 13:50

  3. Nu cred ca e vorba de aceeasi persoana. El a intrat la ele. Si tu?

    Marius

    Ianuarie 31, 2010 at 14:26

  4. In graba aia cred ca tot acolo am nimerit si eu. Stiu doar ca era pustiu. 😆

    Asterix

    Ianuarie 31, 2010 at 14:49

  5. Asterix, tu ma pacalesti. Tu nu ai fost la acelasi Kaufland, ca altfel vedeam eu covorul rosu intins pentru IPS 😆

    teiucul

    Ianuarie 31, 2010 at 18:01

  6. Nu sunteti normali. Am facut o criza de ras in timp ce lecturam postul si inca una cand am dat de comentarii. Sper sa fie macar 50 la suta adevarat.

    dorin

    Ianuarie 31, 2010 at 20:13

  7. Dorine, este minim 100% adevarat. Teiuca e martora 😉 Zic 100% ca e posibil sa mai fi uitat cate ceva. De groaza…

    teiucul

    Ianuarie 31, 2010 at 20:55

  8. Neatza ! Faine povesti. 😀

    Deci se poate spune ca ai fost la femei si ai scapat fara sa dormi pe presuletul lui Hebe. Ba chiar banuiesc ca ai fost compatimit. 😆

    KingSnake

    Februarie 1, 2010 at 09:48

  9. […] a venit si randul nostru sa premiem lumea, asa ca aruncam cu premiile inspre Teiucul, de incurajare, sa nu se lase pe tanjeala cu scrisul si inspre Croco, cea mai geamana scriitoare de […]

  10. Nu vreau sa ma gindesc la un mix intre cele doua episoade: ala in care masurai usa pe dinafara si ala in care te tineai cu miinile de burta. Tot ar trebui sa fii multumit ca s-au petrecut pe rind 🙂

    Miorlaupufos

    Februarie 1, 2010 at 12:43

  11. neata Teiucu’. 🙂

    daca fetita de intra dupa tine zicea „uite mami, e mai mare ca a lu’ tati!” cred ca ti’o luai dupa ceafa de la doamna Teiuca. 😀

    Sangerica

    Februarie 1, 2010 at 16:10

  12. ce ma bucur ca am fost in kauflandu’ de pe sosea. colentina. 😀

    Sangerica

    Februarie 1, 2010 at 16:11

  13. macar ai folosit cabina pentru ….persoane cu dizabilitati? …sa ai o scuza, zic! :)))

    pisica turbata

    Februarie 2, 2010 at 13:00

  14. Bai frate, tocmai unde te-a mai apucat si pe matale kkrea!Te faceai de mirul lumii sa-ti fi dat drumu’ in nadragi pe-acolo! Povestirea asta putea foarte bine s-o inscrii in categoria „Amintiri din fasha”!
    Uite ca pe vrute-pe nevrute, ai fost si la femei!

    Nea Costache

    Februarie 6, 2010 at 12:13

  15. Cioc cioc !

    KingSnake

    Februarie 8, 2010 at 23:22

  16. Da! Da! :)Imediat! De fapt:

    – Intra, intra! Eu sint imbracat iar gunoiul e sortat 😆

    (era un slogan pentru o campanie)

    teiucul

    Februarie 9, 2010 at 00:52

  17. Buna dimineata,
    Am venit sa indepartam panzele de paianjen de pe aici. Se poate ? 😆

    KingSnake

    Februarie 9, 2010 at 08:23

  18. Si io mai tei, deretic de az’dimineata si tot sterg la praf…mi s-o rupt si coada maturoiului))

    Un salut si din partea mea! 🙂

    lory

    Februarie 9, 2010 at 14:41

  19. Kaufland-ul ala e foarte aproape de unde prestez pe tarla… soseaua e superba (not)… si de acolo imi fac majoritatea cumparaturilor. Ce bine ca nu merg la toaleta acolo! Si… incep sa ma bucur ca de fel sunt opusul tau (u know what i mean)! 😆

    Ada

    Februarie 9, 2010 at 15:07

  20. […] departe nu la femei ci la… bărbaţi, şi anume la Jumătatea masculină a mărului şi la Sburlea. Regulile se schimbă numai puţin; prin urmare, poezia trebuie să fie tot cu şi despre femei, […]

  21. Buna seara.
    Eu tocmai ce am sters geamurile( pe unde am ajuns, bineinteles).
    In situatii din astea iti dai seama cit conteaza o secunda.

    Alexu'

    Februarie 10, 2010 at 19:52


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: