Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

Prima leapsa

with 3 comments

Don’soara Croco mi-o dadu’, sa zic asa. Si ma mai si banuia ca nu am prestat cu ori pe la m si e si t si r si o. Plus U. Sa purcedem dara.

Era prin anul rascoalei de la Bobalna, deci in paleolitic. Ma intorceam de la unchiul meu, cel care ma distra maxim oferindu-mi meditatii la sintaxa si morfologie. Mie si altor 4 suflete oropsite. Ma pregateam intens pentru drept. Dar acum ma aflam la metrou. Calatoream mai de fiecare data cu un veteran, eternul candidat. Din ce imi amintesc, omul era pe cale sa produca a 5-a tentativa de admitere. Admiram totusi perseverenta. Si inca habar nu aveam ce zacea in el. Caci in acea zi a inceput omul sa-mi povesteasca despre aventurile pe care le traise incercand sa-si obtina permisul. Astfel aveam sa aflu ca abia la a 13-a incercare penetrase chestionarele. Ma rog, important era ca avea plasticul in portofel. Ce ma nedumirea insa era de ce dracului calatorea ca sobolanii, si-i zic:

– Auzi, dar tu ai masina?

– Da, un trabant!

– Pai permis ai, masina ai! Ce naiba cauti cu metroul?

– Aaaaaaaaaaaaa, pa nu mai am permis!

– Pai cum?

– Pai uite asa. La doua zile dupa ce l-am ridicat, am iesit sa ma plimb. Cum imi era teama sa fiu singur in monstrul de masina, am luat-o pe soacra-mea cu mine…

– Asa…

– Si, prin cartier m-a oprit un politist. M-am fastacit asa de tare ca am vrut sa trag pe dreapta si m-am izbit de o bordura. Era sa-l calc pe ala. Din fericire, l-am ratat. Dar m-am rasturnat cu masina, chiar in fata organului… Agil cum sint, mai ales ca-mi pierdusem si ochelarii, am reusit sa dibui pe unde sa ies…

[In tot acest timp, eu incepeam sa fiu rosu la fata, ma apucase deja criza de ras.]

– Asa…

– Pai cand am iesit, m-a intrebat omul cine e femeia din masina. Iar cand i-am spus ca e soacra-mea, m-a acuzat ca am vrut s-o omor… Pe deaupra, mi-a luat si permisul pentru ca nu cedasem prioritatea… Si uite asa, nici pe soacra-mea nu am ucis-o, nici sofer nu mai sint…

Criza de ras m-a tinut cam pana pe la IMGB – veneam din Aviatorilor. Ce a fost bine a fost ca vreo 5-6 oameni fusesera atenti la discutie, deci nu m-am hahait chiar singur. In rest, mai am o gramada de povesti de la metrou. Unele chiar recente, ca mi se intampla destul de frecvent sa-mi parchez masina si sa cobor brusc la trenul galben-fara cai  😉

Anunțuri

Written by Teiucul

Decembrie 5, 2009 la 01:58

Publicat în Insemnari Ironice

3 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. vreau sa aud si restul de povesti !!!
    va rog, va rog, domnul Teiuc… pliz, pliz 🙂

    crocoditza

    Decembrie 5, 2009 at 13:43

  2. Croco, se face. Da’ ai, rogu-te, putina rabdare cu batranul 😆

    teiucul

    Decembrie 5, 2009 at 13:47

  3. sunt cuminte si astept 🙂

    crocoditza

    Decembrie 5, 2009 at 14:57


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: