Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

De liceubus III – End

with 19 comments

Reusisem! Eram mustataless. SENZATIONAL!!! Era ca si cum facusem primul promo din viata mea. Cum evidentele nu mai puteau fi negate, m-am impacat rapid cu lumea. Si am plecat la marea dezchiloteala. Ma rog, petrecere! Doua blocuri mai incolo… Am sunat! Usa s-a deschis! Apoi s-a inchis la loc…

Tar! Tarrrrrrrrrrrrrrrr!

– Ba, esti bou? Ce dracu ai?

– Sburlea, tu esti?

– Da cretinule, eu sint!

– Baaaaaaaaaaaaaaa, arati mai tanar cu 10 ani!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

– Ba, esti beat? Am 15. Arat de 5?????

– Ma, eu asa am crezut! Ca a venit un copil la revelion. Ce ti-ai facut?

– Mi-am ras mustata, dobitocule! Da-te, sa intru!

Ar fi fost extraordinar daca cercopitecul cu rol de gazda ar fi fost singurul uimit. Imi amintesc ca m-am simtit ca la Antipa, cand am intrat in sufragerie. Ba chiar s-a aprins si lumina sa pot fi studiat mai bine. Nenorociti. Pe mine incepea sa ma cam manance dresul. Ma rog, picioarele. Deci nu am fost chiar preocupat de dialog, urmaream doua directii: sa le identific pe surorile promo si sa ajung dracului la baie sa-mi scot nenorocirile. Aveam un plan. Iar. Trebuia sa-mi fac de treaba pe palier ca sa ajung la ghena, era total neindicat sa las urme. In cel mai nefericit caz, ar fi urmat sa scap de imputiti printr-o aruncatura fara mila, de la balcon. Dar intai de toate, ar fi fost indicat sa ajung in una din bai.

Soarta avea insa alte planuri cu perversul. Cum ma mai lasase mancarimea, m-am infipt in fata barului sa servesc. Brusc si absolut neplanificat, aparu jumatate din cuplul promo – respectiv a mai mica. Subtirica la mijloc, pasarica alba-n cioc. Lilili, lalallaaa, un fel de my fair lady de conjunctura. Treaba oabla, eram pe cai mari. Si inca in dresuri. Asta nimic, decisa din scutece. Ca hai sa dansam, ca hai ca te-am asteptat, ca hai sa bem, ca hai pe balcon, ca hai unde a intarcat balaia. Acu, eu ce sa fac? Puteam sa ma opun? Daca o faceam, o comiteam pe fecioria mea. Hai! Si da-i si lupta, neicusorule! Si dresurile, danga-langa. Se incisese pielea sub textila. Si a dracului creatura n-ar fi obosit, neam. Cand trageam mai adanc aer in piept sperand ca am doborat-o, hop era in picioare. Incepuse panica. Imi doream sa fiu singur, in baie.

– Vin imediat, merg sa-mi pudrez nasul…

– Ah, dar nu! Vin sa ti-l pudrez eu

– [Hai, zi sa … tu!] Eh, am glumit! Nu-mi vine… pudra

De acum, nu mai era cale de intoarcere. Imi era clar (ca lumina noptii) ca nu aveam cum sa dau indarat. Trebuia sa merg inainte, mai abitir ca soldatul rus. Deci, recapitulam putin: pantaloni de lana, eu alergic la lana, solutie de compromis dresurile lu’ mama, o micuta lipitoare, imposibilitatea de a merge sa scap de rusine si pofta mare. Atat de mare ca mi se umflasera sanii de umblam cracanat. Mi-am luat inima in dinti si am pornit-o prin casa, doar-doar dau de o foarfeca. Aveam un plan. Ma gandisem asa: orice as fi facut, puteam sa stau cu o mana in buzunar. Buzunarul avea acces la dres. Odata penetrat, bagam forfecuta si taiam mizeriile, macar in zona critica. Am gasit un cutit. Bine ca nu de unt. Sisif a fost minciuna. Dar am reusit sa fac o mica bresa, imi incapea un deget. Initial, am crezut ca e suficient pentru a agata rusinea si a face dezastru sub pantaloni. Trei unghii mi-am rupt in remaiat, pesemne era de la adesgo. Sa se rupa, pace! Am inceput sa beau. I-am dat si ei, pentru siguranta. Ceva mai mult, ca eram usor disperat.

Mda. Urma sa ma fac de ras. Virginul in dresuri. Zdrang, imi veni gandul cel bun. Urma promo, nu parada modei. Deci aveam sa ma scot, caci numeroase erau pozitiile pe care le vazusem eu in benzile desenate. Atata vreme cat ea era cu spatele la mine, nu aveam de ce sa-mi fac atatea griji. Gen curaj gaina ca te tai, am fost foarte iubaret. Atata de tare ca nu mai stiu cum dracului m-am trezit pe undeva pe langa casa liftului. Noi doi, patru pereti si cam 3 usi de apartamente. Neonul bazaia vesel, lumina ma bucura nespus. Ea cred ca mai vedea doar cu un ochi, dar totusi… Am ars becul. Cu un pantof. Apropo, stiti ce frumos face poc, un neon? Si simt o manuta. Apoi o voce:

– Cati chiloti ai pe tine?

– Ha???????????

– Pai am trecut de pantaloni, de curea si am dat de doua elastice…

– [hait] Eh, port ceva special…

– Mda, vad! zise ea, mangaind cu tandrete rusinea adesgo…

Si deodata, o zaresc cum se apleaca… Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, asta nu se poate! gandeam eu ingrozit. Ii iau chipul intre palme si o sarut. Pe frunte. Ca era intuneric si nu eram sigur. Ea nu si nu, ca vrea asa. Noroc cu un vecin care iesise in bezna sa fumeze o tigara. Apoi, ea a uitat iar eu m-am descurcat. E drept ca vreo doua zile a fost ancheta in bloc pentru a se afla cui apartinea textila dameza gasita pe balustrada. Asa de linistit am stat… Nimeni, nici macar o miime de secunda nu si-ar fi imaginat ca apartinusera unui baietel…

Anunțuri

Written by Teiucul

Decembrie 5, 2009 la 03:43

Publicat în Insemnari Ironice

19 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Traditional romaneste, traditional barbateste e izmana. Daca-i si rosie… 😆

    Asterix

    Decembrie 5, 2009 at 10:42

  2. Mi-a placut asta cu traditional barbateste, mersi 😆 😆 😆

    teiucul

    Decembrie 5, 2009 at 11:49

  3. Teiucule, daca ai fi avut un adesgo cu „uochi” (din acela stil plasa ) ai fi scapat mai repede …de chinuri… 😉

    Julianne

    Decembrie 5, 2009 at 13:17

  4. Julianne, pe vremea aia ma incaltam cu fesul, de unde naiba sa fi stiut io de adesgo cu uochi? Ha? 😆

    teiucul

    Decembrie 5, 2009 at 13:20

  5. =)))))))))

    Julianne

    Decembrie 5, 2009 at 13:24

  6. ‘Neatza! Rad de unul singur pe aici. Sburlea, tre’ sa scrii si episodul 4. Musai. 🙂 Si daca nu mai stii ce si cum, inventeaza.

    Marius

    Decembrie 5, 2009 at 13:46

  7. Marius, sa traiesti! Ma bucur ca te-am facut sa zambesti 😉

    teiucul

    Decembrie 5, 2009 at 13:47

  8. trebuie sa afli ce marca era dresul… neaparat! ca ale mele se rup dupa prima agatare…. vreau si eu un super dres! 😀

    crocoditza

    Decembrie 5, 2009 at 13:49

  9. Croco, nu se mai fac acum dresurile de pe vremuri 😆 😆 😆

    teiucul

    Decembrie 5, 2009 at 13:51

  10. Si in plus, Croco: dupa sau la prima agatare? 😆 Caci daca e vorba la prima agatare, io unul as zice doamne ajuta! 😆

    teiucul

    Decembrie 5, 2009 at 13:58

  11. :)))))))))
    ma mai gandesc 😛

    crocoditza

    Decembrie 5, 2009 at 14:56

  12. La asa un deznodamant nu ma asteptam! 😆

    Ada

    Decembrie 5, 2009 at 19:40

  13. Ada, ca sa fiu sincer, nici eu 😆

    teiucul

    Decembrie 5, 2009 at 22:01

  14. La mulţi ani!!!
    Cele mai alese urări Domniţei
    Nicoleta!!! 🙂

    lory

    Decembrie 6, 2009 at 19:47

  15. Dl. Sburlea, imi faceti, va rog, onoarea de a va pupa frumoasa sotie, ca eu sunt virusata 🙂

    crocoditza

    Decembrie 6, 2009 at 21:49

  16. Dom’soara Croco, cu o deosebita placere! Si io ma incadrez in aceasta frumoasa categorie. De virusati. Multamim frumos!

    teiucul

    Decembrie 6, 2009 at 21:53

  17. Lory, multumim frumos de urari! Asemenea 🙂

    teiucul

    Decembrie 6, 2009 at 21:54

  18. La multi ani Sburlitei si din partea marului ! 🙂

    KingSnake

    Decembrie 6, 2009 at 23:15

  19. Avem a multumi! 🙂

    teiucul

    Decembrie 6, 2009 at 23:28


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: