Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

Un alt fel de 1 Decembrie

with 25 comments

Cand cunosc oameni noi, pentru a castiga cat mai mult timp, imi face o deosebita placere in a face o precizare de fond in ceea ce ma priveste: sint un om deranjant de direct. Si asta doar pentru ca nu-mi place sa irosesc minutele nimanui. De aceea, celor ce simt si traiesc romaneste, dorindu-si sa petreaca in aceasta zi, le cer public iertare pentru ceea ce urmeaza. Este doar ceea ce cred ca ne asteapta in 2010.

Butterfly Effect este o expresie ce-si regaseste originea adanc infipta in teoria haosului. Ce e teoria haosului? Se spune ca este un domeniu al cercetarii in matematica, fizica si folosofie care studiaza comportamentul anumitor sisteme dinamice extrem de sensibile/dependente de conditiile initiale. Aceasta sensibilitate este denumita popular si butterfly effect. De curand, am vazut o explicatie si mai plastica:  o bataie de aripi a unui fluture intr-un colt al planetei poate declansa o furtuna in celalalt colt.

Se implinesc deja trei luni bune de cand stau si urlu ca Moise in pustie despre risk management, despre majorarea bugetelor pentru asta, mai ales in perspectiva anului viitor. Am reusit! Sint extrem de bucuros ca oamenii si-au luat palmele de pe urechi si de pe ochi. Culmea e ca s-a intamplat relativ recent, in urma a ceea ce se petrece in Dubai zilele astea. Abia atunci s-a produs declicul. Voles nolens, ma intreb cand voi regasi aceasta abordare si in politicile guvernului. Cand o sa inceteze „specialistii” sa spuna ca economia incepe sa-si revina, sa se laude ca Franta si Germania au depasit pragul critic iar economiile lor incep cresterea ori cand vor inceta sa se mai laude ca ne vom incadra in tinta propusa pentru deficit. Asta in conditiile in care o buna parte a banilor de la FMI au finantat deficitul, nu investitiile. Si in conditiile in care doar doi pasi mai la sud, o tara sta sa cada. Grecia e in prezent la 12% deficit din PIB si anul nu s-a incheiat. Mai mult decat atat, cred ca nu e mai mult de un an de cand Islanda era in pragul falimentului.

Eu unul nu-mi pot crede ochilor si urechilor privind aberatiile care se intampla zi de zi in tara asta. Imi tot caut motive pentru care sa nu incetez a spera, sa raman aici, sa pun umarul ori sa zambesc. Incep sa fiu convins ca singura sansa a tarii asteia e sa devina colonie financiara. A FMI, a Bancii Mondiale, a Chinei, a oricui. Problema este ca, oricine ar veni, oricat de pregatiti ar fi oamenii ce vor alcatui guvernul nu vor reusi. Vox populis este vox sindicalis. Nu avem exercitiul unei economii de piata. Nu stim ce-s alea economii. Tanjim dupa prime, indiferent ca le meritam au ba. Nu stim cu ce se mananca sacrificiul. Mi se pare trist ca pana si in mediul privat oamenii stramba din nas atunci cand marca servetelelor de pe birouri se schimba. Ori a apei. Ori a cafelei. Nu conteaza ca inca mai e. Important e de ce nu mai e aia smechera, aia cea mai buna. Iar caracterizarea e scurta: companie de rahat. Zau? Pai hai sa mergi tu sa fii fericit in alta parte. Eventual intr-un loc in care numarul angajatilor a ramas la o treime.

Nu mai e vorba de patriotism, de iubirea de glie, de semeni, de traditie, de obiceiuri, de predecesori ori de parinti… Din pacate, e strict vorba de economie. Care e sublima. Si lipseste cu desavarsire.

Anunțuri

Written by Teiucul

Decembrie 1, 2009 la 11:39

Publicat în Insemnari Ironice

25 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Sacrificiul e o notiune necunoscuta multora, mai ales cand e vorba de serviciu…pe plan personal esti dispus sa faci sacrificii si compromisuri si constientizezi ce consecinte pot sa apara…la serviciu, mai ales in lipsa unei bune organizari si a unei bune comunicari, unul trage hais si unul cea…

    Julianne

    Decembrie 1, 2009 at 13:47

  2. Julianne, asta cred si eu. Iar comunicarea & organizarea consider ca sint conditiile sine qua non ce te pot face sa depasesti perioadele critice

    teiucul

    Decembrie 1, 2009 at 13:50

  3. Teiucule, acest 1 Decembrie m-ar fi trimis in strada, la parada (nu din patriotism exagerat pt ca acum prin Tineretului se aud elicopterele si avioanele 😉 ) ci pentru ca din cauza unui „manager” firma unde lucram pana acum 2 saptamani a ajuns la faliment tocmai din cauza celor enumerate de tine..iar „economiile” si „sacrificiul” au fost prost intelese de la nivelul managementului..iar acum se culeg „roadele”…

    Julianne

    Decembrie 1, 2009 at 14:01

  4. Julianne, din pacate stiu prea bine reteta, o vad zi de zi. Eu nu incetez sa fiu uimit de halul in care pot fi negate evidentele. Iar sarabanda falimentelor abia a inceput.

    Acum cca 2 ani, erau 10 mil de contribuabili. Azi, cifra nu trece de 4,5 mil. Sint curios care vor fi cifrele anului viitor…

    teiucul

    Decembrie 1, 2009 at 14:04

  5. scuze pentru repetitie…dar accentuam efectul acelei cauze…total nefericite…

    Julianne

    Decembrie 1, 2009 at 14:05

  6. Nu-i bai! 🙂

    teiucul

    Decembrie 1, 2009 at 14:05

  7. Stii, „seful” roman care-si trece pe cartea de vizita „CEO” sau „Manager” nu are si cunostintele clare ale activitatii in sine… „da bine” cu functia dar cine a invatat (in timp, e adevarat) cum se organizeaza, cum se structureaza si cum se coordoneaza o firma/companie de la servetele, cafea, birotica pana la cele mai importante detalii, va trece cu siguranta testul crizei…cifrele de anul viitor..se vor ingrosa cu ce se va raporta la sfarsitul anului..

    Julianne

    Decembrie 1, 2009 at 14:10

  8. Uooof! E o intreaga discutie aici. Dupa mintea mea, dialogul trebuie purtat strict pe marginea competentelor managerilor abilitati sa tina o companie in viata, ba inca facand si profit. Si asta nu cu orice pret. Sint zeci, sute de locuri in care se declara sus si tare ca omul este cea mai de pret resursa.

    Si de-adevaratelea, nimic nu se intampla pentru a dovedi afirmatia. Din pacate, de foarte multe ori, gandirea este pe termen scurt iar cultul propriei personalitati e la cote maxime – vezi CEO, PATRON, GM sau ce dracului de titulatura isi mai trec pe cartea de vizita.

    De fapt, cred ca in Romania numarul oamenilor cu viziune este foarte, foarte mic

    teiucul

    Decembrie 1, 2009 at 14:21

  9. Sunt de acord cu tine ca sunt mai multe de discutat pe aceasta tema. Si da, omul este cea mai de pret resursa atat timp cat se eficientizeaza la maxim disponibilitatile si aptitudinile sale in contextul bunului mers al unei firme si atunci cand e comunicarea..degeaba am evoluat tehnologic daca nu COMUNICAM…si nu ma refer doar la schimb de informatii utile…ehe…ar fi multe de spus…

    Julianne

    Decembrie 1, 2009 at 14:35

  10. uite din-astia ne conduc

    pisica turbata

    Decembrie 1, 2009 at 14:52

  11. Fino 😆 😆 😆

    Julianne: eu cred ca am ajuns sa construim avioane si am uitat sa mergem pe jos. Adicatelea, unul din cele mai simple lucruri – comunicarea – a ajuns sa fie a mai complicata dintre problemele ce trebuie rezolvate. Si asta in general, nu numai in cazul unei companii. Se poate usor transfera si la nivelul societatii, administratiei publice, etc.

    Iar asta se intampla pentru ca nu mai sintem obisnuiti sa discutam profesional. Mai mereu, discutia se muta in plan personal – ce ai tu cu ego-ul meu, tu stii cine sint eu, tu stii cat de capabil sint eu, ce faci, vrei sa ma sapi? Samd. Nu mai sintem obisnuiti sa cautam cauzele, rezolvam doar efecte. Atunci cand ceva rau se intampla, cautam vinovati, nu ne intereseaza ce a dus la aparitia unei probleme. Cand eram mic am citit o teorie conform careia, in ciuda progresului, omenirea tinde spre auto-distrugere.

    Si nu cred ca sintem departe!

    teiucul

    Decembrie 1, 2009 at 14:56

  12. suntem in plina criza a lumii moderne, singura noastra sansa e sa ne intoarcem la traditie la metafizica si spiritualitate da-o incolo de economie, materialistilor!… 😆

    alexman

    Decembrie 1, 2009 at 20:23

  13. MATERIALÍST, -Ă, materialiști, -ste, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Adept al materialismului

    MATERIALÍSM s.n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia materia este factorul prim, iar conștiința factorul derivat

    La asta te referi, alexman?

    teiucul

    Decembrie 1, 2009 at 20:28

  14. nu, ma refeream in general la modernii care nu admit alta stiinta in afara de cea a lucrurilor care se masoara, se numara si se cantaresc. adica carora li se poate aplica punctul de vedere cantitativ, reducand calitatea la cantitate. 😀

    alexman

    Decembrie 1, 2009 at 20:58

  15. Teiuc, eu primesc saptamanal newsletter-e de la firma unde pliznotesc, despre cost consciousness (sper ca asa se scrie). Dar ne vin cuburi, afise, chestii plastifiate, carduri cu anti-bribery policy etc… chestii care, ma gandesc eu… costa! A… si n-avem voie sa facem cartile de vizita local, le comandam si ni le trimit aia din Bratislava. Asa idiotenii… pfuai… controlul costurilor, my ass!
    Scuza-mi romgleza!

    Ada

    Decembrie 2, 2009 at 00:35

  16. Hai sa-ti zic una tare de la noi de la uzina: Vine ziua de salarii,fiecare isi face aparitia pe rand,toate bune si frumoase pana cand apare mandra floare Tanti X de la bucatarie.Ii dau banutii care i se cuveneau,si-i numara,se uita la mine mirata si-mi zice : „Pai da` mie nu mi-ati mai marit salariul de jumate de an,doamna.Si cu criza asta…stiti si dvs ce greu e!”
    I-am spus sa zica merci ca nu i l-am scazut sau nu am pus-o pe liber,fapt pt care a zis ca ea isi da demisia.Ok…dupa o saptamana se ruga de al meu sa o primeasca inapoi.Eh…ete ca nu se mai poate.

    Cam asa stau trebile pe la noi prin batatura…

    Monique

    Decembrie 2, 2009 at 01:10

  17. Hai sa ma bag si eu in discutie. Sunt doua subiecte:

    1. Public. Bugetari. Problema cea mai mare aici este credibilitatea. Pentru ca un guvern sa aiba vreo sansa sa rupa pisica in zona asta, trebuie in primul rand sa nu se decredibilizeze singur. Nu poti veni sa negociezi taierea a 10 % din fondul salarial (indiferent cum o faci … disponibilizare sau reducerea voluntara a salariilor sau un mix bun cum ar veni ) atata timp cat tu cheltui pe „partea cealalta” sute de milioane de euro pe diversi clienti politici. So, orice guvern care ar veni ar trebui sa se abtina minim un an de la cheltuieli „prietenoase”. Cat despre sindicate, well … sa faca greva, e dreptul lor, la fel de bine e dreptul guvernului sa se tina tare. Si paradoxal, intr-una dintre variantele de dupa 6 decembrie, sindicatele s-ar putea trezi singure impotriva tuturor, ca sa zic asa … doar daca anticomunistii de azi vor redeveni social-democratii de maine. Cred ca disponibilizarea unor mancatori de paine/rahat prin multe agentii guvernamentale ar putea fi inghitite mai bine de catre sindicalistii de baza ( profesori, asistente etc.) decat o micsorare generala de salarii.

    2. Privat. Exista doua fatete ale problemei si eu le vad pe amandoua. Costs cuts. Sunt absolut necesare. Dar trebuie explicate bine celorlalti. Si in plus trebuie compensata partea financiara lipsa cu o atitudine si o atmosfera ok din partea „leader”-ului/ilor. Din pacate sunt prea putini leaderi cu adevarat si printre managerii romani si mai ales printre patroni. E greu si pentru un angajat sa inghita si venituri taiate si tipete isterice. Si daca angajatul ala e bun, la prima relaxare a pietei de munca va pleca. Daca macar atmosfera e buna, exista sanse foarte mari sa inteleaga. Si in plus exista in in zona privata destule situatii in care reducerile de bugete dintr-o zona sunt insotite de cheltuieli aberante in alta zona. Sau daca compania anunta profit de cateva sute de milioane de euro iarasi e destul de greu de explicat, dar daca acolo exista un leader o poate face in mod credibil.

    Una peste alta, ne asteapta un 2010 cu multe restrictii. Foarte multe. Sper totusi sa nu fie si plin de revolte stradale, indiferent de motiv. Pentru ca am putea deveni atat de usor o Argentina de acum niste ani sau o Brazilie (a favelelor).

    Si-n plus a discuta despre tot felul de teme politicianiste si de principii organizatorice inalte intr-o tara in pragul dezastrului si al carui principal obiectiv dupa iesirea din criza ar trebui sa fie aderarea la zona euro in 3-6 ani e ca si cum unii care stau intr-o casa ce sta sa se darame se gandesc in ce culoare sa vopseasca cainele la vara in functie de ce fucsia mai e in tendinte(i) in colectia primavara-vara.

    KingSnake

    Decembrie 2, 2009 at 16:17

  18. *nu vor redeveni social-democratii de maine …

    KingSnake

    Decembrie 2, 2009 at 16:19

  19. io am scapat de criza!!!

    aseara mi-au batut la usa niste sustinatori pedelisti care mi-au adus o „mica atentie” constand in zahar, faina, ulei si pate de masa porc :)) pluuuuus o bricheta si un pix portocaliu, portocaliu…

    ai draq, un cartus de virginia mentolate nu dadeau si ei!

    pisica turbata

    Decembrie 2, 2009 at 17:23

  20. pisicuto, pateul de masa porc sa nu-l consumi. mi-a zis mie cineva ca are ca principal ingredient slanina si nu ficatul de porc si mai contine si sorici! 😆

    alexman

    Decembrie 2, 2009 at 19:57

  21. ahaaa..titlu la protv „gigi il la pe sburlea la steaua!”

    nasule, ai ceva sa ne spui? :))

    @alexman – e posibil sa fi facut ceva rau, atunci. le-am dat unei vecine din bloc (mai putin bricheta, recunosc)

    pisica turbata

    Decembrie 2, 2009 at 20:41

  22. Serpent, de aia mi-e teama si mie – de revolte spontane, organizate, intamplatoare. Una peste alta, treaba e extrem de complexa iar perspectivele nu-s deloc fuchsia.

    Pe oricare varianta ai face calcule, tot cu minus e rezultatul. In prima, orange, nu o sa existe majoritate parlamentara. Deci premierul nu va fi validat. Deci, urmeaza dizolvarea parlamentului si alegeri anticipate. Cateva luni bune fara guvern, leul se duce direct in cap. Economia se duce dracului.

    Ailalta varianta are majoritate parlamentara, deci trece premierul. Batem pariu ca primele masuri vor fi asa zisele masuri de protectie sociala? Hai sa ghicim cum! Oare o sa fie vorba de si mai multe taxe si impozite pe mediul privat? Once again, leul se va duce in cap caci politica monetara va fi si ea sublima.

    Nu in ultimul rand, nu mai e mult pana cand se va face foarte public faptul ca rezultatul referendumului (300 parlamentari) intra in vigoare abia de la urmatorul mandat legislativ al parlamentului

    Iar in conditiile astea, ma tot intreb de unde dracu lumea asteapta sa mai intre bani in tara? Export nu, turism nu, iar Italia si Spania sint praf. Daca nu ma insel, somajul in Spania a ajuns pe undeva pe la 19%, mult rau peste media UE. Si din cate stiu, cele mai mari comunitati de romani, cam prin tarile alea se afla.

    teiucul

    Decembrie 3, 2009 at 05:36

  23. […] mai departe leapsa celor doi talentati povestitori: Sburlea si Sangerica si celor doua revolutionare mama si fiica: Ada si […]

  24. Singura mea speranta … mica, mica, mica … este ca disperarea dupa finantare este atat de mare si distanta pana la alegerile urmatoare este atat de 3 ani incat orice guvern ar fi o sa faca reducerea de cheltuieli bugetare ca sa primeasca transele urmatoare.

    KingSnake

    Decembrie 3, 2009 at 09:25

  25. Aoleo, pisico, cred ca se duceau de-a dura pe scari, cu tot cu uleiu’ si faina lor daca sunau la mine! 😆

    Joaninha

    Decembrie 4, 2009 at 16:18


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: