Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

Piticul

with 15 comments

Bing-bang, bing-bang… Ora 5. Una din frumoasele dimineti pasionale ale celor din urma saptamani. M-am trezit alene, am intrat in baie lovindu-ma de doua – trei ori de tocul usii si bagandu-mi un deget in ochi in incercarea de a-mi da parul intr-o parte.

Facui un dus cinstit dupa care se trezi si primul pitic. Cel cu numarul unu pe tricoul galben. Cu el n-am o problema, il las repede sa iasa la lumina. M-am imbracat, mi-am luat laptop-ul, mi-am consultat foaia de parcurs si am plecat in viata. Am dat sa ies gandidu-ma la traseu: Bucuresti – Pitesti – Sibiu – Targoviste – Pitesti – Bucuresti. Cand am pus mana pe clanta, l-am simtit pe piticul numarul 2 miscandu-se. Il dau dracu’ si zic:

– Las’ ca daca se agita il rezolv la Pitesti – da’ sigur nu vrea el sa se trezeasca asa de dimineata

Si plec precum cartita. Adicatelea cu ochii oarecum lipiti. Si da-i, si lupta si impinge aerul pe autostrada. Cat sa fi fost? Cred ca vre’o suta optzeci – o suta nouazeci la ora, cam asa. Si il simt pe nenorocit cum imi trage un calcai in stomac. M-am chircit precum o balerina din echipa nationala de inot sincron. Pleaca dreptul spre pedala mijlocie, un ochi in oglina, un deget pe semnalizare si trag pe prima banda, cu fruntea lipita de volan. Ma gandeam sa pipez o tigareta. Stiam insa foarte sigur ca va fugi ca apucatul cand va simti primul semn de fum. M-am razgandit repede si am decis ca-l voi elibera in grupul social al depozitului din Pitesti. Incepusem sa ma linistesc, adormise iar marsavul.

Rasaritul era la un apasat de pedala, orasul asemenea. Priveam splendoarea din asflat printre dinti, ochii fiindu-mi cazuti in gura. Si asa, am ratat iesirea corecta trezindu-ma in partea opusa a citadelei. Se dusese dracului marele plan. Tot ce speram era sa nu fac galagie si sa-l las la nani. Am pus mana pe telefon, mi-am sunat colegul si ne-am intalnit intr-o parcare pentru a ne deplasa rectiliniu si uniform cu o singura masina. Era liniste. Am pornit spre Sibiu. Superb, absolut superb. Ca sa ne trezim, am poposit la niste gazari austrieci si am baut o cafea. Liniste totala, zero dorinta de a zari interiorul benzinariei. Oltul era peste mana, soarele ne mangaia tacut laptop-urile. Am continuat. Discutam relaxat, faceam planuri si depaseam colegi de trafic.

Intr-o curba mult asteptata, cu piciorul in podea, treceam ca vantul pe langa miliarde de cisterne, tractoare sau mai stiu eu ce camioane. Brusc, prea brusc a inceput furtuna. Pesemne ca avea un cosmar sau ceva. Parul de pe mainile-mi delicate izbeau plafonul. Picioarele-mi erau lipite de la genunchi in sus si ma rugam sa nu mi se intample. Stanga cauta cu febrilitate butonul pentru geam. Nu am reusit. Am ratat prima oara, lovind in alta parte. De acum, muzica avea volumul 20. Cred ca era si o melodie ne-preferata caci am simtit cum incepuse sa topaie cu picioarele pe intestine si impingea usa camerei cu o putere rar simtita. Daca as fi incercat sa-mi infig un ac, nu as fi reusit. Toti muschii imi erau incordati la maxim, chiar si aia de care habar nu aveam ca exista. Asta se infuriase atat de rau ca imi era teama sa si respir. Cu un gest tacticos, colegul de habitaclu isi aprinde o tigara. O tigaraaaaaaaaaaaaaaaaaaa. In mijlocul furtunii… Riscul era enorm, nu as mai fi putut face fata. Am inceput sa respir pe gura. Ceea ce mi-a uscat gatul. Imi era sete. Am gasit sticla si am baut cu nesat. Mi-as fi dorit ceai insa nimerisem sticla cu lichid negru si bule. Cola. G-R-O-A-Z-N-I-C!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

In viata exista si miracole. Cu unul din ele m-am intersectat eu, caci supravietuisem. Mai aveam putin si ajungeam la biroul din Sibiu. Primele care au coborat din masina au fost mainile. Ma taram. Cand sa pasesc spre camera eliberarii, aud vocea omului:

– Trebuie sa mai asteptam putin, nu e nimeni aici. Vine imediat xluescu cu cheia…

– ??????????????????????????????????????????????????????? Ha????????????????????

– Ei, glumeam. Nu-ti face griji, acolo e deschis mereu…

Personal nu stiam ca mereu nu este egal cu intotdeauna. Era inchis. Si ferecat. Nu exista alternativa. M-am aplecat cu greu si mi-am bagat blugii in sosete. Ma asteptam la ce era mai rau insa nu-mi doream sa-l las la lumina zilei. De acum, sprijineam peretii. Sosise si agentul termic ce urma sa ne insoteasca la vizionarea unor spatii. Se grabea. Deci am plecat, ca-i iesea fetita de la scoala si trebuia sa ajunga la timp. Eu nu m-as fi grabit nici daca incepea razboiul, as fi vrut sa astept cheia. Nu am putut. Cu viteza luminii stinse am ajuns la masina si am pornit iar. Am vazut, am fotografiat, am discutat si am plecat. Ne grabeam iar, la Targoviste eram asteptati. Acolo mi-a fost rusine. Caci constructia era modernista iar wc-ul era perete in perete cu biroul in care avea loc discutia.

Pe la 12 noaptea am ajuns acasa… Acest articol a fost scris in ceea ce mai ramasese din baie… De fapt, cred ca ar fi trebuit sa numesc articolul: „Dintre ruine”…

Anunțuri

Written by Teiucul

Octombrie 4, 2009 la 11:19

Publicat în Insemnari Elucubrante

15 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Uof, ce aventura 😀
    Mi-a palcut faza cu blugii in sosete…ai putea lansa un nou trend 😆

    Monique

    Octombrie 4, 2009 at 12:41

  2. Moniqueeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee Ce faaaaaaaaaaaaaaaaci?????? Revenisi din concediu? Cum fu? Cum esti? Ca prea ai absentat in ultima vreme 🙂

    (ete ca fix io m-am gasit sa vorbesc)

    teiucul

    Octombrie 4, 2009 at 12:47

  3. Am revenit..o fo super.Imi fuse dor de voi,dar am avut o perioada mai mult decat nebuna.
    Imi pare rau ca n-am ajuns si eu la intalneala…cred ca cineva tine destele crucis de nu mai reusesc sa va vaz si io…am fost racita ca dreaq.Bine ca n-a fost gripa d`aia porcina,a fost doar scrofina 😆
    Pup iu ol!

    Monique

    Octombrie 4, 2009 at 13:29

  4. Mai bine bagai niste porumb 😆 si dupa aia puteai sa bagi linstit in porumbu de pe frumoasa A1.
    Ahh! Sa nu uit ca stiu ca te intereseaza, concerteaza iar Safina in Bucuresti, grabeste0te s-ar putea sa mai gasesti bilete 😉 .

    Ele

    Octombrie 4, 2009 at 18:45

  5. Sigur iti trecea cu un pahar de must si-un porumb fiert.

    Asterix

    Octombrie 4, 2009 at 20:07

  6. Mda. Imi trecea de tot! 😆

    teiucul

    Octombrie 4, 2009 at 20:08

  7. :))):))):)))

    vulpele

    Octombrie 5, 2009 at 10:55

  8. Teiucule, a meritat asteptarea unui nou post! 😆
    Vad ca esti intr-o forma de zile mari, asa ca voi profita de asta pentru a te stresa la telefon cu o propunere de organizare pt la iarna! 😈

    Ada

    Octombrie 5, 2009 at 12:10

  9. ‘neatza!

    Ce ti-e si cu piticii astia, dle!

    Marius

    Octombrie 5, 2009 at 12:39

  10. ‘neata ! Nasol … da’ cred ca exista si o parte buna : cred ca ai facut niste muschi in partea dorsala de la atata strans, de invidiat! 😆

    Joaninha

    Octombrie 5, 2009 at 13:11

  11. […] poze de te caca rasu – n-am! iti poti imagina cam cum sunt aici […]

  12. sa traiesti! 🙂

    vasazica ai dat cu piticii de toti peretii pana cand ramasesi fara buda. 😆

    Sangerica

    Octombrie 5, 2009 at 15:12

  13. saraca alba ca zapada….au murdarit-o piticii..:))

    Dragos

    Octombrie 5, 2009 at 16:38

  14. 😆 Am aflat si eu de existenta catorva muschi pe care nu-i stiam din cauza de ras nebun 😆

    Hai buna seara! 😉

    Jasmin

    Octombrie 5, 2009 at 20:22

  15. Seara buna!

    Ada, astept sa ma telefonezi oricand 🙂

    teiucul

    Octombrie 5, 2009 at 21:21


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: