Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

Balanta

with 20 comments

„…pamantul va ajunge la echinoctiul de toamna. In momentul echinoctiului ziua este egala cu noaptea, Soarele rasare exact la punctul cardinat Est si apune exact la punctul cardinal Vest. Dupa acest moment noaptea devine mai lunga decat ziua, aceasta diferenta facandu-se simtita destul de curand. „

Cele de mai sus se intampla de doua ori pe an – 21 Martie si 23 Septembrie. Deci, de data asta, a fost randul toamnei. Pentru noi, sint doua momente in care ne cautam echilibrul. Zilele astea l-am gasit mai peste tot in jurul nostru. Am dat un ochi la Mar si am zarit un pastel. Am deschis usa Crocoditei si am zarit timpul. Sau lipsa invocata. Si niste promisiuni. Tragand cu ochiul peste gardul fabricii de ciocolata, am zarit o frumoasa duminica de toamna. La galateanca am regasit bucuria  intalnirii obisnuite. Tartoritei i-am regasit parul bine echilibrat, purtat cu gratie intr-un frumos locsor din Caderea Bastiliei. O persoana echilibrata am regasit pe una din canapelele ce frumos se odihnea sub una din ferestrele casutei conspirative. Doi pasi mai incolo, un domn se regasea intr-un dialog poate prea serios pentru o vineri seara.

Asta, intr-un taler. In celalalt, doua saptamani de plimbare. 18 judete, mai bine de 2.000 km si oameni. Multi oameni. Iar dincolo de ei, saracie si inclestare. O data in plus am observat ca Bucurestiul, asa cum il vad zi de zi, nu e altceva decat o realitate paralela. Ma trezeam la 4 – 4.30 si ma intorceam in camera dupa 12 noaptea. Am facut-o si o voi face cu pasiune ori de cate ori va fi nevoie. Am spus-o doar pentru a argumenta de ce nu am avut timp sa deschid televizorul. Habar nu am avut de stiri, am refuzat sa cumpar vreun ziar si am ignorat newsletter-ele ce-mi vin zilnic. Si ghici ce? Am avut vreme sa judec propria-mi realitate. A mea si a celor pe care ii intalneam. Ei nu stiu cine e Nikita. Dau exact doi bani pe mari emisiuni de audienta. Stiu insa ca se bucura de un loc de munca. Si ca sint putinii din orasele alea. Sa spun cat e o chirie in Oltenita? Mai putin decat o cina in prea frumosul Bucuresti. Are cineva idee cate orase sint – in 2009 – fara termoficare? A vazut cineva, vreodata, lista de cumparaturi pentru 5 RON? Vrac? Da! Pentru sare? Paine feliata? Eheeee… nu din aia.

Mi se pare ca unul din cele mai grele lucruri in viata se cheama echilibrul. Indiferent ce faci, ce spui, ce lucrezi… cred ca trebuie sa fie in echilibru. Chiar si momentele de nebunie, iubirea… chiar si ele trebuie sa-si gaseasca echilibrul. Undeva. Si atunci, cum? Cred ca una din solutii este aceea de a-ti cultiva pasiunile, de a gasi tot soiul de portite prin care sa evadezi din rutina zilnica. Pentru noi, gunoiereala e una din ele. Se intampla ca din ce in ce mai multi oameni sa aleaga sa-si petreaca o vreme, impreuna. Si sa rada. Sau sa puna tara la cale. Ar mai fi cateva daca stau bine sa ma gandesc.

Daca nu ma insel, a inceput stagiunea. Apoi, Maramuresul. Sau Viena. Sau pictura. Ori fotografia. Filatelia. Dorinta de a face bine. Plimbarile. Cartile. Joaca. Puterea de a fi copil. Prietenii. Familia. Citite invers, suma este aceeasi. Nu ordinea e importanta. Ci perseverenta cu_care ne intoarcem la ele.

Anunțuri

Written by Teiucul

Septembrie 27, 2009 la 23:11

Publicat în Hobby

20 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. primaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa 😀

    crocoditza

    Septembrie 27, 2009 at 23:43

  2. Da’ mi-am facut timp, da? 🙂
    Auzisem eu ceva de Oltenita, dar nu credeam ca e chiar asa.
    P.S. Buna noaptea.
    Cel mai P.S. Deja sunt ofticata ca ati stat atat de mult si eu n-am mai putut sa stau.
    Ultimul P.S. Gunoiareala ca gunoiareala, dar voi sunteti fantastici. Ma bucur ca ne-am revazut… si am pupat o Sburlita obosita, dar tot gingasa si frumoasa 😛

    crocoditza

    Septembrie 27, 2009 at 23:49

  3. Nice articul, bre!

    metalshrine

    Septembrie 28, 2009 at 00:54

  4. S-a meritat asteptarea. Bravo!

    Asterix

    Septembrie 28, 2009 at 02:28

  5. Buna dimineata si multumescu-va de aprecieri! 🙂

    Nu in ultimul rand, o saptamana excelenta va dorim!

    teiucul

    Septembrie 28, 2009 at 06:33

  6. Buna dimineata.Sarumina Doamna.
    Frumos scris, Teiucule.Echilibrul trebuie meeu cautat.
    O saptamina buna.

    Alexu'

    Septembrie 28, 2009 at 09:22

  7. asterix – gata inventaru’ ?

    pisica turbata

    Septembrie 28, 2009 at 10:38

  8. Buna dimineata !
    S-a deschis stagiunea, da. Diseara iar mergem la teatru. 🙂

    Joaninha

    Septembrie 28, 2009 at 10:39

  9. Daca nu uitam, da. 😆

    Eu am vazut cu ochii mei „evolutia” din ultimii (20) de ani din orasul meu natal, chiar daca trec destul de rar pe acolo in ultimul timp. Am vazut cum a murit incetul cu incetul. Practic acum e o mare masa de asistati sociali. La care se adauga o masa de oameni ce lucreaza la negru. Si intre cele doua multimi sunt miscari in ambele sensuri. Rezultatul ? Saracie si involutie.

    Si atunci normal ca pot fi cumparate voturi in masa cu faina, ulei si alte lucruri din astea elementare pentru supravietuire. Si uite asa trece viata … o data la 4 sau 5 ani vultur si restul cioara …

    KingSnake

    Septembrie 28, 2009 at 10:55

  10. Frumos teiucule < foarte frumos.. iar ne-ai lasat masca 🙂 intr-un mod placut bineinteles ..
    Joa de cand astept cuvinteles astea : S-a deschis stagiunea 😀

    Marmotica

    Septembrie 28, 2009 at 11:59

  11. Maestre, ma inclin! Alta scriitura frumoasa. 🙂

    Ada

    Septembrie 28, 2009 at 12:50

  12. ca atinsesi echilibrrrru… e un apanaj obsesie al claselor medii dragule .. idea de a sta la mijloc de a fi in mijlocul lucrurilor de a cunoaste si incerca putin din tot si toate fara excese si fara o dedicatie adevarata mai departe de triumful ratiuni !… Ca ex altfel spus e ceve in acel echilibru de care vorbesti care niciodata nu va duce aici … Man on Wire .. si e ceva in acel film care-ti va spune ca numai lipsa de echilibru te apropie de stele ! echilibru inseamna viatza lunga … n-am inteles insa din ce scri pentru care motiv ?

    Un Soricel

    Septembrie 28, 2009 at 13:10

  13. sa traiesti! 🙂
    am auzit de astfel de cazuri din vremea studentiei, da’ atunci credeam ca sunt simple vorbe. acum…

    Sangerica

    Septembrie 28, 2009 at 15:16

  14. Soricele, bine ai venit!

    Daca as fi extrem de carcotas, ti-as raspunde simplu ca nici eu nu inteleg din care motiv citesti. Ba mai mult, nu mi-e foarte clar de ce ti-ai irosit vremea pentru a comenta.

    Insa, din fericire pentru mine, nu sint carcotas. Ba chiar ma provoaca scriitura de mai sus. Cat despre filme, rogu-te a nu-mi pomeni. Stiu ca reprezinta cea de-a saptea arta. Se intampla insa a ma atrage mai tare celelalte sase. Lipsa de echilibru e apanaj obsesie al clasei medii zici, hm? Pai am sustinut eu contrariul? Ti s-a parut undeva a regsi atitudini elitiste? Exista macar o afirmatie care sa ma plaseze dincolo de clasa medie? Sau, mai bine, hai sa definim clasa asta, sa vedem daca o intelegem asisderea. Avem aceleasi repere? Cum definim elitele? Afirmatiile goale, lipsite de continut sint cele care ne dau apartenenta? Sau faptele?

    Iar dincolo de toate, da! Imi doresc o viata lunga. Asfel incat cele pe care voi pune mana spunand ca-s facute de mine sa fie cat mai multe cu putinta 😉

    teiucul

    Septembrie 28, 2009 at 19:02

  15. Sa traiesti, Sangerica! Stii care-i baiul? Ca au „evoluat” de la stadiul de cazuri, la aproape un mod de viata

    teiucul

    Septembrie 28, 2009 at 19:15

  16. macar stim ca nu trebe sa ne intrebam in cazul asta cine a fost primul, oul sau gaina… deci am raspuns ideilor tale in frameworkul unui blog al tau.. nu cred si nu incerc clasele medii sa le definesc eu… ci se definesc de la sine ca in cazult tau acum mai sus.. Poate observ poate ignor, idea e ca povestea ta suna putin a statul pe gard… intrebare era deci daca esti ? sau crezi ca poti fi si altceva !?.. Iti urez si eu viatza lunga daca asta iti doresti cum nu ma deranjeaza in nici un fel viatza altora.. dar ca opinie e destul de consemnat ca nu viatza lunga ii face pe oameni prolifici iar a-ti pune amprenta pe tot suna a ce-a fost si partial mai este in RO… mai interesant din pozitia mea e cit o sa lasi loc si altora !?

    UnSoricel

    Septembrie 28, 2009 at 19:49

  17. Soricele, nu o sa ai loc de mine. Cat despre a fi au ba, te las pe tine sa ma categorisesti 😉

    teiucul

    Septembrie 28, 2009 at 23:01

  18. hai salut! mi-a placut ce si cum ai scris…e atat de greu de gasit echilibrul asta si parca atunci cand esti mai sigur pe el,dispare si trebuie s-o iei de la capat…putere sa avem,ca obstacole se gasesc la tot pasul 😉

    aA

    Septembrie 29, 2009 at 00:35

  19. Buna, a fost o reala placere sa va cunosc ( pe tine si Doamna-ti), multumescu-ti pentru (injusta) intergrare in spatiul echilibrului si sper ca intr-un viitor apropiat sa avem parte de o discutie propriu-zisa.
    Zi buna sa avem!

    Aiacu Paru'

    Septembrie 29, 2009 at 15:45

  20. Salutare Teiuc!
    Eu nu ma bucur ca vine geru’ si asta din mai multe motive:
    primo-daca ziua e mai scurta ca noaptea,nu inseamna ca dorm mai mult
    secundo-ma misc greu la cei 1.592 cm(dupa ultima masurare) in haine foarte groase
    tertio-urasc sa dau gheata dupa masina,cum urasc faptul ca maine la 7 tre sa fiu la birou :schock:
    Dar imi pare bine sa te recitesc!
    ps:salutari doamnei,evident! 😀

    Anachen

    Septembrie 29, 2009 at 22:35


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: