Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

KEIA

with 15 comments

Pe genul viata e greu, se nasc si anumite momente de ratacire urbana… Sau mi se nasc, sa fiu precisa! – vorba Marmotei. Si iacata-ma-s cocotat in biroul cladirii in care prestez. Orologiul bate cinci si jumatate. Imi impaturesc cu minte ghemul de macrame, imi bag mileurile intr-o punga – ce spune lumii despre o notorie marca de sutiene – si purced in viata…

Inainte insa, trebuie sa trec pe la parcare. Acum e necesar un scurt intermezzo. Langa cladirea in care ziceam ca mai consum apa si curent, e o parcare privata. Mare-mare. Propritarul de acolo, e pretin bun cu aia de aresteaza masinile. Asa ca daca ajung mai tarziu la birou, trebuie sa ridic bariera. Ca e mai eftin 3 roni pe ora decat 1000 de roni eliberarea pe cautiune a otomobilului din dotare. Si cum ma parchez de ceva vreme acolo, m-a lovit genialitatea: oare aci nu s-or elibera abonamente? Intreb si sun la un numar de telefon la care imi raspunde un robot:

– Buna ziua! Ati sunat la cel mai mare agent imobiliar din sud estul Europei. Lasati-mi un mesaj sa va convingeti…

Cum eram prea preocupat cu criza de nervi si ras, am omis. Asa ca m-a sunat inapoi cel mai mare agent imobiliar si m-a ofertat. E tare! Abonamentul e de doua ori mai scump decat daca mi-as parca masina la ora, 8 ore pe zi, 22 de zile lucratoare pe luna. Repet, simt nevoia. E cel mai tare. Cred ca la el la scoala, matematica a fost optionala. Si purced ca s-a gatat si intermezzoul ala. Opresc la Hristo a lui Botev, recuperez una jumatate mai buna, iau apa, suc si ceva de rontait si plec spre KEIA. Ma rog, KEIA aia suedeza, cu halta la televiziune sa recuperam o pretina. Cum ar veni, plecam intr-un fel de excursie in jungla urbana. De la monumentul francez si pana la KEIA, am calatorit cca 25 de minute. Superb, absolut superb.

Eu is un om cu frica lui Dzeu, a politiei si a regulilor de circulatie. Asa ca folosesc foarte des frana, ceea ce imi da destul ragaz sa admir fauna de pe fluviul DN1, iesirea din zona tribului lui Bucur. Am avut placerea sa observ diversi naratori. Adica unii care narau. Cam pana in creier, asa. Imi pare rau ca nu am fost foarte atent da’ cred ca am observat-o pe o distinsa care era putin curioasa. Ma rog, mici activitati urbane si mai ales semaforizate. Caci acolo era punctul culminant. Dupa cum bine spuneam, am impins aerul pe DN1 cam 25 de minute. Norocul nostru a fost ca parcarea era goala. Cred ca asta l-a atras si pe un super sofer care a parcat fix in stanga mea. M-am chinuit putin sa ies din masina dar a fost bine, eram relaxat.

Am uitat sa mentionez ca nu ne place la KEIA. Cred ca fix din aceasta cauza mergem relativ rar pe acolo. Dar si cand mergem, gasim noi ceva de luat. Mai mult ea, eu sint usor absent. Azi am inventat un motiv haios: ne uitam dupa o canapea. Ca poate i-om face o tara de loc pe tavan, ca in alta parte nu prea mai sint metri patrati. Dar, dupa stim cu totii, orice excursie trebuie sa aiba un tel. Asadar, am pasit sfiiosi pe scarile rulante. In fata noastra, o tanara pereche ciripea de zor. Cred ca ei ii era teama sa nu carecumva sa se blocheze scarita intre etaje ca era claustrofoba si sigur se panica. Si de aia facea vodafonele cu bani. Ca vorbea intr-una. Si noi si ei mergeam cu relativ aceeasi viteza. Deci am avut timp sa-i admir in toata splendoarea. Si nu era una in iarba ci una in canapele.

Si nu una, ci ea. Se aseza pe fiecare canapea. Lasciv. El ii facea foto. Dar doar dupa ce ii aducea cate o paturica asortata la canapeluta. Cred ca aveau ei un fetis sau ceva. Cert e ca pe tot traseul ala cu sagetele, s-a asezat peste tot. Si asta inseamna ceva. Cel mai tare a fost la atelierul de birouri. S-a intins pe unul cam subred care a clatinat-o nitel. S-a speriat nitelus, ba chiar a scapat si telefonicul. El a ocrotit-o numaidecat. Sincer, cred ca sint si acum acolo. I-am pierdut la buca tarii. Intre timp, imi intrasem in rol – jucam cuierul se intoarce. Si tot mai adaugam cate ceva insa habar nu aveam ce si de ce, eram fascinat de lumea din jurul meu. Am vazut multi imbracati si purtandu-se ca la mol. Erau unii asezati la niste masute de gradina. Au stat cam 10 minute nemiscati. Cred ca asteptau chelnerul sa le ia comanda. Cred ca m-au si stigat cu baiete, caram niste pahare…

Si asa, pe nesimtitelea, am ajuns la casele de marcat. Pe langa care am trecut cu o viteza uimitoare, manat fiind de mirosul cainilor uzi de un leu. Si aud:

– Pai unde mergi?

– Pai papa! De ce?

– Pai trebuie sa platim astea!

– Aha! Da’s ale noastre?

Din memorie: 2 covorase, o cutie de baterii, pahare, un abajur dragalas, un cablu, niste forme pentru gheata si cred ca o scarita pentru chiuveta. Nu-s foarte sigur daca pentru mine a luat-o sau pentru nepotu’. Sau o fi pentru vasul de toaleta? Ca si asa imi aud vorbe ca stropesc pe acolo. Pesemne ca o fi de la inaltime, nu ajung dom’le si pace. De acum o sa fac pipi ca fetele. Ma lamuresc eu in vreun fel. Curand. Istovit de atatea produse, foamea se adancise zdravan in stomac. M-am infiintat la casa de bilete si am luat trei la doi lei. Ne-am tarat pana la masute si am inceput sa molfaim savuroasa cina. La niste mese rotunde. Noi trei, ei tot trei. Langa noi. Hihi, hahahaaaa, poc. Poc-ul a venit de la palma unuia peste paharul altuia. In timp ce ala si-l dusese la gura sa bea. Pocul a facut zbaf si apa a zburat pe piciorul pretinei, aflata cu spatele la ei. S-a intors catre ei, cu tot cu sticla cu apa ce era neindopata. Adica nu avea dop. Care a facut pic si ea. Iar apa, sbuf pe picioarele aluia cu palma. Totul petrecandu-se in mai putin de trei secunde, intr-o succesiune secventiala de parca ar fi fost regizata.

Am ras de mi-a iesit cainele pe nas. Sburlita nu mai avea aer. Nici ceilalti 15 molfaitori din preajma noastra care vazusera faza. A fost frumos la KEIA. Nu cred ca mai calc pe acolo. Canapea nu am luat. Stiam. Si ea. Dar face bine la suflet asa o plimbare…

Anunțuri

Written by Teiucul

Iulie 15, 2009 la 01:42

Publicat în Insemnari Ironice

15 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Buna dimineataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa 😛

    BlueAngel

    Iulie 15, 2009 at 10:21

  2. Da’ macar erau frumoase canapelele? 😀
    n-ai facut si tu o poza cu ele… ntz ntz

    crocoditza

    Iulie 15, 2009 at 11:14

  3. Neata!
    Teiucule, baga o tura si pe la Kika! 😉 Nu e asa fauna vasta si au si mobila mai misto. Hmmm… dar mai bine nu, ca nu cred ca e asa de fun. Nu, ai ales bine locatia… m-am razgandit! 😛

    Ada

    Iulie 15, 2009 at 11:26

  4. Asta nu-i nimic. Intr-una din excursiile mele la KEIA ( simbata sau duminica, pentru ca era aglomeratie mare ) un nene dormea dus pe-o canapea dintr-o camera de-aia aranjata. Am crezut ca e vreun manechin, ceva. Cind colo, ce sa vezi? Respira! Si ma mai intreb care a fost motivul pentru care pe wc-ul dintr-un decor de-ala a fost pusa o tzipla pe care scrie ca nu este functional.

    In fine, gasesc ca baietii exceleaza prin design-ul aerisit, chestie care-mi place mult la ei, desi judecind dupa ce vezi prin casele romanilor, inca n-am depasit faza de biblioteci cu floricele pline de bibilouri. Si nu stiu cit de dornici sint unii sa-si insurubeze singuri toate alea, conceptul de „fa-ti-o singur” fiind in oarecare contradictie cu natura lenesa a unora.

    Canapelele cu fetze detasabile si spalabile sint numa’ bune pentru posesorii de patrupezi.

    Miorlaupufos

    Iulie 15, 2009 at 11:33

  5. @ Ada De la Kika n-as cumpara nici un sul de hirtie igienica. Pe linga ca sint pozitionati aiurea si tre’ sa faci o excursie pina acolo ( apropo, de ce eu ca si cumparator tre’ sa fac o cursa cu obstacole ca sa ajung la tine, Kika? pentru ca esti austriac si ai trei co..ate? nu merci ) politica lor interna de personal e facuta pentru o tara bananiera. Respect 0 pentru angajati si o bataie de joc ca la carte. Ia uite ce scrie si la gazeta:

    Angajaţii de la depozitul retailerului de mobilă, Kika, reclamă condiţiile de muncă improprii, din cauza cărora o parte dintre ei s-au îmbolnăvit. Când n-au mai putut munci, au fost concediaţi. Aceştia vorbesc pentru prima oară despre aceste probleme la emisiunea „Evenimentele zilei”.

    Miorlaupufos

    Iulie 15, 2009 at 11:44

  6. Sa traiesti! 🙂
    pozele fatucii cu canapele erau d’elea cu pamatuf si simulat de sters prafu’, nu? sau erau d’elea cuminti cu pozitii – faza scurta, lunga, avarii? 😆

    Sangerica

    Iulie 15, 2009 at 11:45

  7. Hai neata si de la mine! Pai ii facea poze pentru pitzipoanca.org via hi5. Si cand am fost la Chillon cat s-a rugat Serpent de mine sa-mi faca o poza cu teracota dintr-o camera ( si era si de pe la 1500 ) si n-am vrut… tz ,tz. 😆

    Joaninha

    Iulie 15, 2009 at 16:07

  8. Buna seara !
    Pacat ca ai pierdut fotomodelul din ochi pana sa ajunga in sectia de baie, subsectia bude. 😆

    Deci prietena e un fel de Chuck Norris, ha ? 😆

    KingSnake

    Iulie 15, 2009 at 16:12

  9. Daca tot ti-e dor de mine, finutule-dragutule, la telefon de ce nu raspunzi? Huh? :devill:

    Anestisia

    Iulie 17, 2009 at 04:15

  10. aaaa si app. am uitat password la mine la blog. 😆 😆

    Anestisia

    Iulie 17, 2009 at 04:16

  11. Nasaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
    n-ai avut somn 🙂

    crocoditza

    Iulie 17, 2009 at 09:04

  12. aaa, cat despre teiucul, e batran, trebuie sa mai insisti, ca nu mai aude asa bine ca-n tinereti 😀

    crocoditza

    Iulie 17, 2009 at 09:04

  13. Heheheheheeee. Nasica, sa-mi fie cu iertare. Conduceam pe sushelele tarii, cu muzica data la maxim. Am ajuns acasa, am vazut apelurile, era tarziu. Am lasat mesaj pe YM. Apoi am uitat! Sa-mi fie cu iertare, n-am sa mai fac 😆

    teiucul

    Iulie 17, 2009 at 10:24

  14. Cum le stie Croco, ca un om mare =)))))))))))))))))

    teiucul

    Iulie 17, 2009 at 10:32

  15. Te iert finule, de fapt ri-am raspuns si la mine acasa. Am reusit sa fac rost de un pass ca sa pot intra. 😆

    Anestisia

    Iulie 19, 2009 at 00:50


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: