Geanta

Inapoi la pliznoteala! Acum era o perioada de un sclavagism romantic, la un nivel nitel mai inalt. Primeam oaspeti, niste auditori interni de pe la regiune. Pai cum care? In orice companie de pliznoti, exista o organizare riguroasa: viziune pe termen lung, leadership, clustere, regiuni, opco-uri si multe alte prescurtari de-ti clantane dintii numai gandindu-te la ele.

Asadar, aveam o saptamana intreaga pentru a pregati intalnirea cu comitia. Am facut analize, am facut prezentari, am recitit politicile, am refacut prezentarile, mi-am cautat costum, nu aveam nici pantofi, parca nici camasa nu se potrivea… Dar cravata? De unde sa iau cravata asortata? Dar curea? Cureaua era ok, o luasem cu pantofii. Prezentari. Aha, dar geanta? Prezentari. Si de tuns, cand sa ma mai tund? Ca nu se facea sa apar cu peruca aia la intalnire. Prezentari. Sedinte. Verificare. Manichiura. Sedinte. Alta munca. Status update. Repeta prezentarile. Pregateste sala. Tiv, n-aveam tiv la pantaloni, ma calcam pe ei. Mama. Unde e mama? Cum fac tivul? In fine, a fost o saptamana linistita.

A venit si ziua G. G de la geanta, nu de la punct. A sosit si comitia condusa de o femela, ca femeie sigur nu era. Intepata, cu niste pantofi de parca evadasera direct de la Techirghiol, un corp confuz, un coc, un deux piece din Nekermann si o pereche superba de ochelari. Ailalti 6 erau si mai abitir, singura diferenta fiind ca nu purtau fusta. Cel putin, nu in timpul orelor de program. S-au facut prezentarile, am schimbat cartile de vizita, oamenii au spus ce si cum beau, s-au asezat la masa, au scos agendele si s-au facut comozi. Asteptau precum sacalii, batand darabana cu degetele…

Cum altfel? Eram in capul mesei, inspre ecranul de proiectie. Teoretic, in sala ar fi fost 7 oaspeti si eu. Practic, Murphy sedea linistit intr-un colt. Ecranul nu mai cobora din tavan, se blocase panoul de control din cea mai tehnica sala de sedinta in care calcasem vreodata si nici pisiul de pe acolo nu dadea semne de viata. Cum imi facusem injectia cu precautia, mi-am scos calm, laptopul. Aveam acolo o copie a tot ceea ce lucrasem. L-am mufat, mi-am revizuit inca o data tinuta si am dat sa incep, eram multumit. Costumul venea turnat, camasa alba, apretata, cravata statea cuminte, butonii camasii ieseau nitel de sub manecile sacoului, ceasul de friptura era prezent si el, pixul de serbare la apel, pantofii lustruiti ba chiar eram inchis si la slit. Parul il verificasem, abia ce ma tunsesem. De mancat nu mancasem demult deci nu exista vreun risc major sa am niscaiva patrunjel prin proteza.

Bun, eram chiar gata! Am inceput cele 5 ore, cu agenda intalnirii. Oamenii incepusera deja sa noteze. Nu ma ingrijoram, stiam ca erau deja curiosi la ce ora vor manca. Se dusesera si emotiile, lucrurile mergeau struna. Din cand in cand, ma mai oprea cate unul sa ma intrebe cate ceva, mai pricepea, mai nu, era important sa nu ramana publicul nelamurit. Doamna cu cocul ma mai teroriza cam o data pe ora, insa nu prea reusea sa ma intepe pe cat ar fi vrut. Vine si pauza de masa, incepem sa mancam ca simandicosii, mai radeam, mai schimbam cate o impresie. Treaba era buna rau, le placea ce vedeau. Feedback-ul la adresa sustinerii cauzei nobile era de la excelent in sus. Ultima parte a fost in acelasi ton.

Venise momentul de incheiere. Stinsesem atat laptopul cat si videoproiectorul, de acum intinsesem mana dupa geanta. Reusesc sa o apuc de breteaua de umar, face nenorocita un flic pe spate si elibereaza un obiect de o culoare extrem de dubioasa, pe masa. Langa doamna prietenoasa!!!!!!!!!

– Ce e asta? ma intreaba intr-o engleza impecabil de clara pentru toata lumea din sala!

– Nu stiu, probabil ca e o carioca! am raspuns eu, inca fascinat de culoarea tulbure

– Oh, dar nu e adevarat! imi raspunse ea, razand cu tot corpul sau confuz

– Ha? am replicat, negasindu-mi alte onomatopee

– Este un ruj, uite! Si incepe sa desfaca acel capacel care ascundea, atat de nevinovat, un buretel in capatul unui bat…

Habar nu aveam de unde dracu’ era chestia aia, in geanta mea. Eu foloseam alte culori. Mi-a trecut prin minte cat de nedreapta e viata. Si cat de mult se asemana cu a unei gimnaste. Te pregatesti o viata iar daca nu esti atent 5 secunde…

Anunțuri