Familia. La Familia. Ei
Asa, ca mi-am adus aminte de ceai care se petrecea pe undeva pe la inceputul lui Octombrie. Apoi a plecat sburlita pe la niste cursuri, eu pe la niscaiva activitati de injectare in grup. Ma rog! Ca sa nu ma abat de la obiectul si subiectul intamplarii, ne-am alergat ceva pana ne-am (re)gasit. Dar despre asta, nu acum.
M-a anuntat intr-o seara, cu vreo saptamana inainte: de Ajun, mergem la ai mei, vreau sa te cunoasca. 😯 Cum mi-a placut mereu sa fiu barbat in casa, am raspuns soptit avand ultimul cuvant: sigur ca da! E inutil sa spun ca n-am mai putut dormi cum se cuvine, pana in seara de Ajun. Aveam tot felul de zbateri, tot soiul de ganduri, eram pierdut. Ma gandeam cat de frumos fusese totul. Si ca avea sa se termine. Nu aveam cum sa trec de asa o intrevedere. Mai ales ca nu prestasem nimic de genu’ pana atunci. Tinand cont ca acu’ is maritat, nici dupa. In toate framantarile mele, am mai primit inca o karata maxima de la var’su cu-care ne-am vazut la un cico. Zice ala:
– Sper ca stii sa canti si ai invatat minim doua poezii.
– Ce???????
– Pai asa e traditia! Fiecare primeste cadouri de la ceilalti, insa trebuie sa merite
– Hai ma, lasa-ma in pace si nu mai face misto de mine ca si asa is stresat!
Tin minte ca ieri dimineata serii de Ajun, nu mai eram om. Cred ca pe la 8 dimineata, m-am bagat sa fac baie! Pe la 10 am iesit. M-am frecat de m-a luat dracu, imi parea ca put necorespunzator pentru asa un eveniment. Eu sint un om extrovertit, fac fata cu greu emotiilor. Acestea se manifesta intr-un singur mod – ma doare stomacul de turbez. Asa ca urmatoarele doua ore, le-am petrecut pe tron facandu-mi zeci de planuri despre ce voi spune, cum ii voi recunoaste pe invitati, ce furculita trebuie sa folosesc la ciorba si tot asa. Pe la miezul zilei, am inceput sa caut tinuta de gala. In afara de hainele vecinilor si fo’ doua rochii de prin sifonier, am probat tot. Nu-mi venea nimic, imi curgea pana si rimelul de nervi. Pe scurt, am intarziat cam 90 de minute. Sburlita ma astepta cu sufletul la gura. Cred ca-si imagina ca nu mai apar. Familia (am aflat dupa niste ani) o suna in disperare ca se facuse 22.30, serbarea statea sa inceapa. Norocul al mai mare a fost ca parintii ei locuiesc la cateva blocuri distanta.
Am ajuns! Ma cacam pe mine. La propriu. Eram chircit. Cred ca nu erau in tot orasul gaze cate se aciuasera in stomacul meu, imi era frica si sa clipesc. Casa era, evident, plina ochi. Parinti, cumnati, matusi, bunici, veri si verisoare. Si eu, singur cuc. Am vorbit intr-una, tin minte toata viata! Buna seara! Va multumesc frumos, la revedere! Bine, intre aceste doua replici pline de intelepciune populara, s-au petrecut extrem de multe alte lucruri. In primul rand, am avut norocul de a fi invitat sa iau loc pe cel mai ferit scaun – in capul mesei. Discret, discret. Ma vedeau toti, din orice pozitie. Sa mai spun cam in ce hal transpiram? N-are rost!
Ma simteam si foarte bine asezat ca pupaza acolo si ma ajuta si faptul ca intarziasem. Iar ceilalti isi mestecau gandurile cred, ca prea ma fixau toti cu privirile. Si au inceput sa curga bucatele. In afara de salata de boeuf (care ulterior s-a dovedit a fi de vinete) nu recunosteam nimic. Pun barba in piept, vad zecile de pahare si miile de tacamuri. Am fost sigur ca nu trec de aperitive, era imposibil. Salvarea mea a fost sburlita care imi punea in farfurie. Am fost un delicat, am muiat camesa in niste sosuri, le-am dat si pantalanilor sa manance ba chiar cred ca am varsat si paharul cuiva. Si pe cand marunteam adanc o felie minuscula de cascaval, am avut o tresarire. Cineva spunea:
– Acum, trebuie sa cantam!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Mi-a trecut toata viata prin fata ochilor. Ma si vedeam invitat sa ma imbrac in cotumul de greiere si urcat pe scaun pentru a canta un colind. Cum acel costum imi ramasese mic, aveam sa scap. Apoi m-am gandit ca or sa-mi spuna ca trebuie sa fiu abecedar. Tind sa cred ca groza-mi intiparita pe chip i-a facut sa inteleaga ca nu e cazul sa insiste. Asa ca am fost iertat. Dar cu o conditie – sa spun o poezie. Am mormait ceva neinteligibil si mi-am indesat ceva in gura, in semn de protest. Nu am cuvinte sa reproduc toate injuraturile pe care mi le adresam pentru ca nu-l luasem in seama pe var’su.
Ca sa reusesc sa scap onorabil, am dat din maini, piciore si din alte alea de i-am facut pe oameni sa inteleaga ca vreau sa ma imbrac in Mos Craciun. Si am dat cadouri. Traditia se pastreaza si azi. Si culmea a fost ca familiei i s-a parut ca fusesem extrem de volubil in seara aia. Mi-or fi auzit gandurile.
Buna dimineataaaaa!!!! 🙂
Erminusa
Martie 5, 2009 at 00:42
Nu stiai tu nici o poezie??? Nimic nimic???
Un copilas din vecini i-a zis urmatoarea poezie lui Mos Craciun, la serbarea de la gradinita, la 4 ani:
Mi-a zis mama sa ma duc
Pe centura sa ma f_t
Si mi-a zis sa deschid gura
Ca sa intre bine p_ _a
Erminusa
Martie 5, 2009 at 00:53
Omuleeee…ce nu am reusit eu sa adorm mai devreme..acu` nici atat nu mai pot…am ras cu lacrimi…esti criminal!!!! =)))))
Monique
Martie 5, 2009 at 01:03
Buna dimineata,
Ce bine ti-ar fi prins sa fi stiut ceva Parazitii, un colind de-al lor … 😆
KingSnake
Martie 5, 2009 at 08:19
Buna dimineata teicule.Sarumina doamna.
Bai teiucule, te rog eu, nu mai posta si tu noaptea ca te citesc dimineata la munca si ma dau astia afara. 😆
Mai trebuie sa spun ca am ris cu lacrimi?
Eu
Martie 5, 2009 at 08:48
neata buna!
buna abordare 🙂
aA
Martie 5, 2009 at 09:38
Neata!
Teiucule, cum le povestesti tu, nu le povesteste nimeni! Senzatie tampita rau sa fii studiat ca bibelou’, dar asa de misto descrisa de tine… am ras iar in hohote! 😆
Ada
Martie 5, 2009 at 09:39
Buna dimineata 🙂
Ada, io cred ca ai scapat niste litere in plus. Ca de studiat eram ca boul, nu ca bibeloul 😆
teiucul
Martie 5, 2009 at 09:54
Poate Ada se gandea ca dadeai marunt din buze ca pestisorul de sticla. 😆
KingSnake
Martie 5, 2009 at 09:54
Buna dimineata!
Am trecut si eu prin ceva emotii zilele trecute cand am fost sa-i vizitam pe bunicii lui Serpent. El imi zisese ca bunicul nu vede bine, dar de emotii am uitat! Si m-am trezit ca vine foarte aproape de mine sa se uite, iar eu nu intelegeam ce face si credeam ca m-am asezat in locul dansului si ca trebuie sa ma ridic 😆 😳
Dar am scapat cu bine ca-s oameni draguti 🙂
Joaninha
Martie 5, 2009 at 09:57
Pessstisorul din sticla, Serpent 😆
teiucul
Martie 5, 2009 at 09:58
Repede cu gandul la sticla, teiucule ! 😆
KingSnake
Martie 5, 2009 at 10:00
Jo, ma bucur sa aud ca ai trecut cu bine peste acea confuzie. Eu unul as fi sperat sa fi luat locul cuiva si sa fi fost trimis intr-un dormitor, de exemplu 😆
teiucul
Martie 5, 2009 at 10:00
Singur in dormitor ? 😆
Joaninha
Martie 5, 2009 at 10:04
nu esti sanatos, nasule :))))))))
m-a dus si pe mine unu acu ceva timp la ma-sa. nu stiu de ce. aleia ii mai vine in vizita si-o prietena si ma prezinta: viitoarea mea nora. baiatul in cauza zambea complice. eu nu. a doua zi ne-am despartit. :))))))) ne intalniseram de fo 4-5 ori pana atunci. oameni nebuni!
pisica turbata
Martie 5, 2009 at 10:07
=))) Am gresit, vroiam sa spun in afara orasului =)))
teiucul
Martie 5, 2009 at 10:07
Eu as zice ca daca fata e hotarata, vizita la parintii ei nu e de speriat, caci ii va educa ea in prealabil.
Hotarata sa se marite sau sa se desparta, zic. 😆
KingSnake
Martie 5, 2009 at 10:09
Neata, finuto! Multumesc la fel 😆
Serpent, ma gandeam si io ca avuesera loc niste vorbe de despartire. Ca prea ma puneau cu foc sa cant.
teiucul
Martie 5, 2009 at 10:12
Daca era de despartire, se asezau in poala lui Mos Craciun cu putere. 😆
KingSnake
Martie 5, 2009 at 10:24
Eram piatra, Serpent. Doar cu aparatul de sudura simteam ceva. Probabil 😆
teiucul
Martie 5, 2009 at 10:31
P.S. ti-am trimis niste semnale cu fum pe e-mail.
KingSnake
Martie 5, 2009 at 10:35
„Eram piatra, Serpent. ”
Asa mult te bucurai ca erai acolo ? =)))))))
KingSnake
Martie 5, 2009 at 10:35
=))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
teiucul
Martie 5, 2009 at 10:37
=)) esti bestial!!! Un lucru e sigur: nu te mai citesc la birou ca se uita lumea cam dubios la mine cand rad ca nebuna cu ochii-n monitor.
roxxy
Martie 5, 2009 at 11:13
Roxxy, sper sa nu-ti fi facut probleme la birou. Ca daca e asa, sa stii ca io nu ma mai joc si incep sa scriu review-uri de business 😆
teiucul
Martie 5, 2009 at 11:40
minti! :)))
pisica turbata
Martie 5, 2009 at 11:52
DA 😆
teiucul
Martie 5, 2009 at 12:02
Pai atunci chiar o sa-mi faci probleme:)). Tocmai ce-au inceput si unii colegi sa te citeasca. Acum nu mai sunt singura nebuna care rade cu ochii-n monitor:D
roxxy
Martie 5, 2009 at 12:09
Deci….stai putin.Ai folosit,,furculita…..la ciorba”,lingurita la friptura,cutitul la tort 😕
Aperitivul cu lingura. Perfect.
Lori
Martie 5, 2009 at 12:17
Da’ de gaze cum te-ai descotorosit?
Doar nu le-ai lasat acolo sa-ti faca cumva fo pozna.
Le-ai indesat prin buzunare 😕
Lori
Martie 5, 2009 at 12:21
Ha ha. Ma omori cu zile. Ma doare pe mine burta acum de atata ras. Si-apoi daca stiai ca stai prost cu nervii luai si tu acolo 2-3 paharele sa prinzi curaj. 😉
jasmin
Martie 5, 2009 at 13:06
teiucule,sa ma fi vazut pe mine cand am fost prima data in Liban la presupusii viitori socrii…din momentul in care am coborat din avion si pana m-am urcat iarasi,m-am simtit radiografiata in permanenta…socrilor le-a trecut repede,dar matusile,cumnatele,verisoarele…offf,viata mea 😀
si pe langa faptul ca simteam priviri asupra mea si cand dormeam,mai era si beleaua de limba araba pe care la momentul ala nu prea o intelegeam si aveam impresia ca toata lumea ma barfeste 😆
Monique
Martie 5, 2009 at 13:39
Monique, da’ sa vezi ce rau e cand nu intelegi nimic si ti se pare ca limba romana e araba. O auzeam la perfectie, nu intelegeam nimic 😆
teiucul
Martie 5, 2009 at 13:49
am avut si eu multe momente dintr-astea….din motive pe care nu prea pot a le mentiona din cauza de imagine 😆
Monique
Martie 5, 2009 at 14:06
😆
teiucul
Martie 5, 2009 at 14:09
Jasmin – Stii cum as fi baut? Cu toate mainile!!!!!! Da’ acu’ stau si te intreb: crezi ca-mi nimeream gura? Cu greu reuseam, dupa miros, sa var cate ceva intre dinti si sa mestec. Iar asta doar pentru a opri clantanitul 😆
teiucul
Martie 5, 2009 at 14:30
Lori // martie 5, 2009 la 12:21 (modifică)
Da’ de gaze cum te-ai descotorosit?
Doar nu le-ai lasat acolo sa-ti faca cumva fo pozna.
Le-ai indesat prin buzunare
Nu m-am descotorosit, eram prea incordat. Da’ m-a durut stomacul. Fo’ luna 😆
teiucul
Martie 5, 2009 at 14:33
Putei sa te oferi, in calitate de Mos Craciun, sa umfli tu baloanele copiilor 😆
Joaninha
Martie 5, 2009 at 15:14
ti-am intors fumurile 😆
KingSnake
Martie 5, 2009 at 15:18
Jo, ii ucideam pe aia de mici? Nu mi-a venit. Ca asa de frumos ma trageau de barba, peruca… Si cum imi sareau ei in poala, nu-mi mai sarise nimeni 😆
teiucul
Martie 5, 2009 at 15:20
Haha, tocmai m-a lovit o idee, bine ca am pastrat costumul de mos. Jo, ce faci de Craciunul viitor ?
KingSnake
Martie 5, 2009 at 15:23
Stau la tine in poala si iti spun poezii ?
Joaninha
Martie 5, 2009 at 15:25
Heheheheeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
teiucul
Martie 5, 2009 at 15:25
Si iaca ‘sa, se va naste un nou stil in poezia romaneasca: poezia onomatopeica 😆
teiucul
Martie 5, 2009 at 15:26
Hmmm … da’ sa dai intai poeziile la verificat … ca stiu si eu poezii de genul :
Pe la noi prin batatura
Patrunjelu-i pan’ la … prispa
😆
KingSnake
Martie 5, 2009 at 15:27
😆
Cu rima imbratisata si imperecheata ?
Si daca spun de-alea, ce ? Depinde ce ton folosesc ;;)
Joaninha
Martie 5, 2009 at 15:29
Eu zic din auzite: intonatia e importanta 😆
teiucul
Martie 5, 2009 at 15:30
Eu zic ca pana la Craciun mai e mult. 😆
KingSnake
Martie 5, 2009 at 15:33
Da, mai pot exersa 😆
Joaninha
Martie 5, 2009 at 15:39
Da’ vad ca merge ca focu’ exersatu ala dupa cata liniste se asternu’. Doamne ajuta! 😆
teiucul
Martie 5, 2009 at 18:24
Spune drept, nu-i asa ca de-atunci tu esti mosul familiei, de Craciun ? 😆
Buna dimineata!
Anestisia
Martie 5, 2009 at 18:34
Nasaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa 🙂
Zic drept: io am ramas mosu’ fara cocosu’ al familiei =)))
teiucul
Martie 5, 2009 at 18:38
E cazul sa deschid usa casutei tale fara internet?
teiucul
Martie 5, 2009 at 18:39
Am internet, de la ora 5 si-un pic. yupiiiiiiii 😛
Anestisia
Martie 5, 2009 at 18:45
Pana ploua iar 😈
teiucul
Martie 5, 2009 at 18:45
😆 Daca ploua iar,tu esti de vina, deci stricam prietenia. Am zis! 😈
Anestisia
Martie 5, 2009 at 18:49
Ai putea sa-mi faci tu una ca asta, nasico? Esti o doamna, eu nu cred ca te-ar lasa inimioara 😀
teiucul
Martie 5, 2009 at 18:50
Finule, daca eram o doamna, acum eram prin insulele Hawaii, la umbra unui palmier, cu doi sclavi langa mine, care sa-mi faca aer cu evantaiele facute din pene de paun, un altu’ sa-mi intinda crema de protectie pe corp iar eu dormitand, sa ma gandesc, ce altceva as putea face ca sa-mi treaca plictiseala?
Deci, da, m-ar lasa inimioara. Sint doar nasa! 😈
Anestisia
Martie 5, 2009 at 18:59
Mai vedem. Mi-am propus sa te incerc =))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
teiucul
Martie 5, 2009 at 19:00
Cred ca a fost o propunere negandita, zic eu. 😆
Anestisia
Martie 5, 2009 at 19:04
Se poa’ 😆
teiucul
Martie 5, 2009 at 19:07
V-as canta eu ceva, dar mi-e ca va sochez si va stric ziua 😆
Multe succesuri si astazi! Si maine. Si poimaine. Totdeauna!
Asterix
Martie 6, 2009 at 07:42
„Despre datorii” umbla pe net sub forma de bancul zilei. Fara autor, cica’s din popor 😆
Asterix
Martie 6, 2009 at 11:54
Cucu-cucu! A venit cineva la lucru ?
‘neata!
Joaninha
Martie 6, 2009 at 12:17
Sburlici, ai absenta nemotivata pentru azi!
roxxy
Martie 6, 2009 at 13:29
Nu e nemotivata, zau 🙂
teiucul
Martie 6, 2009 at 13:47
Buna dimineata! 🙂
teiucul
Martie 6, 2009 at 13:48
Atunci….ce sa mai zic!Buna sa-ti fie dimineata,sburlit!
Sfarsit de saptamana asa cum vrei tu!
Lori
Martie 6, 2009 at 14:14
Aha! Ai scos si tu capsorul la lumina. A fost noapte alba, sau ce? 😉
roxxy
Martie 6, 2009 at 14:16
bre teiucule…ne bagasi in negura cu ceatza,zau asa… 😀
ne spui ca lipsesti „o vreme”,nu zici cata vreme…doar ca e buna 😛 si dupa aia dispari…pai e frumos din partea matale?sa-ti fie rusine pe la obrajori!! macar o iezplicatie,sa-nteleaga si inculturista de mine que pasa 😆
Monique
Martie 6, 2009 at 15:25
Monique, ma conformez 🙂 Se petrec mai multe chestiuni, concomitent:
Mutam sediul idelierului
Ne-am reorganizat nitel, tre sa vedem ce mobilier, cum, cand, unde
Impachetam
Despachetam
Tragem cabluri
Montam pc-uri uriase
Comunicatii
Incep sa se miste lucrurile si incepem sa fim mai ocupati, deci cu mai putina vreme de petrecut la liber
Vrem sa ne extindem si in tara – asta inseamna muuuuuuuuuuuuuulte drumuri si intalniri
Apoi vreau sa ma ocup nitel si de Insula Gunoierilor, sa mai vad niste locatii alternative
Si mai sint cateva si pe plan personal 🙂
PS – Asta nu inseamna ca dispar complet din peisaj ci doar ca voi comenta mai putin. De postat sper ca o voi face cu aceeasi frecventa.
teiucul
Martie 6, 2009 at 15:39
asea…hai ca m-am mai linistit 😀
Te vazusem cam incruntat aseara si am crezut ca esti suparat 😛
Monique
Martie 6, 2009 at 15:43
Ma supar greu 😉
teiucul
Martie 6, 2009 at 15:47
Cum reusesti?Tell me the secret..plssss 😀
Monique
Martie 6, 2009 at 15:56
Greu,da’ cand te superi,te superi 🙂
Si sa nu uit,mai bine devreme…
Doamnelor din familia ta:sotie,sora,mama,un cald
LA MULTI ANI!
Sa fii la inaltime duminica,inspirat cu surprizele de 8Martie!
Si luni zi-ne si noua cum te-ai descurcat 😀
Lori
Martie 6, 2009 at 16:01
Monique // martie 6, 2009 la 15:56 (modifică)
Cum reusesti?Tell me the secret..plssss
Ma pastilez 😆
@Lori La cat am de carat in week-end, surpriza cea mai mare va fi sa stau in picioare, duminica seara 😆
teiucul
Martie 6, 2009 at 16:05
Multi ani si tie,Moniq!Si tuturor
fetelor de aici!
Lori
Martie 6, 2009 at 16:06
esti pa felie cu xanaxu`? 😆
Io intr-o vreme…indepartata,ce-i drept,ca acu` nu imi mai pot permite sa fiu iresponsabila,ma aveam tare bine cu distonocalmu`…asa de bine,ca ajunsesem sa iau 4 o data…si de atunci le zic „pas”
Monique
Martie 6, 2009 at 16:12
rectificare:era diazepam…nu distonocalm…al dreaq Alzheimer…incepe sa ma caute 😆
Monique
Martie 6, 2009 at 16:14
Merci la fel,Lori!Sa fi iubita!
Monique
Martie 6, 2009 at 16:37
Citind despre cadouri mi-am amintit de site-ul de unde mi-a cumparat iubitul meu un ursulet de plus ieftin 😛
Cadouri
Aprilie 19, 2011 at 06:01