Insemnari Irelevante

Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici!

Primul pahar

with 41 comments

De copilarie. Da, asta e primul pahar de copilarie. Ca sa-mi revin din starea lipsita de zambet.

Sora mea a facut sport de performanta de cand a inceput sa mearga. Ea era frumoasa familiei, eu copilul dragalas – aproape ca iau foc atunci cand aud cuvantul. Ea era perseverenta, eu dezordonat. Ea cuminte, eu rau. Ea silitoare, eu branza buna in burduf de caine. Ea cu o tinuta eleganta, supla, devastatoare. Eu mic, cocosat si cracanat. Ma recunostea mama dupa fes, era cel mai mare din grupul de copilasi. Gata! Venise vremea sa ies din anonimat. Trebuia sa ma afirm, nu mai puteam trai in umbra preferatei familiei. Desi aveam doar 5 anisori. Incepusem sa banuiesc ca o schimbasera la maternitate.

Ocazia perfecta s-a ivit intr-o seara in care eram adancit intr-o tristete bacoviana. Unul din smecherii grupei in care eram, ma cam altoise si imi si mancase desertul. Eram ravasit. Mai mult inca, atunci cand ma luase mama de la gradinita (pe vremea aia nu exista cuvantul gradi) educatoarea i-a spus ca-s cam tont, ca iau bataie mai mereu. Si iaca asa, a inceput mama sa rada de ratusca cea urata – ca sint cel mai bleg, ca iau bataie de la toti prostii, ca sint papa-lapte. Atat! Nu ma facea nimeni papa-lapte, ca nu-mi placea sa pap. Eu mancam ca un barbat. De cele mai multe ori, bataie. Asa ca a doua zi de dimineata, frematam, eram gata cu o ora inainte. Mama se speriase, credea ca dadusem iama in termosul de cafea. Eu aveam insa, alte planuri. Si asa am ajuns sa-i bat pe ai mai cuminti prichindei de la gradinita. I-am luat la rand, n-a mai contat ca erau baieti sau fete. Si nici grupa in care erau. Iar seara, o asteptam mandru pe ea, pe mamicuta mea. Bine, o asteptam eu, asistenta sefa, toate educatoarele, directoarea si vreo duzina de parinti. Doua ore am asteptat cuminte, pe bancuta si cu saculetul facut. A doua zi, am schimbat gradinita.

Ca sa fiu sigur ca nu voi mai fi atacat in noul asezamant, m-am cerut la judo. Cum sala era relativ aproape, plecam de acasa deja imbracat de antrenament. La inceput nu era asa o mare problema, tinand cont ca mergeam in trening. Complicatiile au inceput sa apara dupa ce imi facusem chimono. Pentru ca eram atat de patruns de spiritul acelei discipline perfecte, plecam de acasa imbracat de gala si descult. Stiam eu ca numai asa imi voi fortifica trupul. Aia era calea de a ajunge pregatit pe tatami. Asa credeam eu, vecinii aveau alte pareri. Pe care, usor-usor le-a aflat si mama. Pentru ca ma iubea, nu mi-a interzis sa mai merg la sala. L-a rugat doar pe un vecin mai mare, sa se antreneze cu mine. O zi. 10 trante si o noada vanata. Mi-au fost suficiente pentru a ma cere pe banca de rezerve. Si asa am ajuns la fotbal, peste cativa ani. Ce mai, visul mi se implinea: urma sa devin polisportivul familiei.

Intr-un final, am ajuns si mandru scolar. Dupa primele zile de scoala ale clasei a 5a F, ma intreaba fiinta draga pe care o consideram cea mai frumoasa femeie de pe pamant:

– Auzi mama, cum e profesoara de geografie?

– E de o mie de ori mai urata ca tine, mami!

Si azi inca imi reproseaza vorbele alea. Si cand te gandesti ca pusesem tot sufletul meu, in raspunsul ala…

Anunțuri

Written by Teiucul

Februarie 18, 2009 la 00:46

Publicat în Insemnari Ironice

41 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. `neata!
    sper ca nu mai faci genul asta de complimente… 😀

    Monique

    Februarie 18, 2009 at 01:44

  2. :)))))))))))))))))))))))))))))
    fiica-mea cand era mica imi zicea ca-s cea mai frumoasa mamica. acum mi-e frica sa o intreb 😆
    si bunaaaaaaaaaaaaaaa dimineataaaaaaaaaaaa!!!!

    aA

    Februarie 18, 2009 at 07:34

  3. Buna dimineata !
    Pai se poate ? Doar de 1000 de ori ?
    =))))))))

    KingSnake

    Februarie 18, 2009 at 08:13

  4. Buna dimineataaaaaaa

    Erminusa

    Februarie 18, 2009 at 09:00

  5. Bine, o asteptam eu, asistenta sefa, toate educatoarele, directoarea si vreo duzina de parinti.

    Cred ca aia a fost ziua cand te-ai simtit important, cand ai zis, buei ce mama am, cata lume o asteapta!!! =))))))))))))))))))

    Anestisia

    Februarie 18, 2009 at 09:03

  6. Buna dimineata 😆

    teiucul

    Februarie 18, 2009 at 09:04

  7. De asta ai crescut tu asa mare… ai invatat mult cand erai copil… Si ca sa nu-ti creasca doar capul (creierul)…ai crescut proportional 😆

    Erminusa

    Februarie 18, 2009 at 09:07

  8. @Monique – Acum am altfel de complimente in program, ca prea mi se reproseaza des vorbele alea

    @Serpent – Pe vremea aia, o mie era un fel de infinit. Atat stiam eu sa numar

    @Nasa – Nu imi prea pasa de mama, eu credeam ca pe mine venisera sa ma felicite, ca se terminase epoca papa-lapte 😆

    teiucul

    Februarie 18, 2009 at 09:08

  9. Erminusa, apreciez paranteza 😆

    teiucul

    Februarie 18, 2009 at 09:10

  10. Si ti-a trecut?

    Asterix

    Februarie 18, 2009 at 09:20

  11. Asterix, nu mi-a trecut nimic. De unde si vorba: nimic nu se pierde, totul se transforma 😆

    teiucul

    Februarie 18, 2009 at 09:21

  12. Deci trebuie sa stam permanent in garda 🙂

    Asterix

    Februarie 18, 2009 at 09:23

  13. 😆

    teiucul

    Februarie 18, 2009 at 09:24

  14. nu, nu i-a trecut, dar am auzit ca tot bland e, acu sta sa fie batut, de placere. 😈

    Anestisia

    Februarie 18, 2009 at 09:27

  15. Acu’ depinde si cine’l bate, nasa, nu? 😛

    Erminusa

    Februarie 18, 2009 at 09:30

  16. Heheheeeee, cum le stii tu pe toate, nasica 🙂 Da ce-i drept, imi place la nebunie sa mai fiu trosnit din cand in cand 😆

    teiucul

    Februarie 18, 2009 at 09:32

  17. Teiucule, te pot ajuta?

    Asterix

    Februarie 18, 2009 at 09:36

  18. Asterix, doar cu un desert bine preparat 🙂 Iti multumesc oricum 😉

    teiucul

    Februarie 18, 2009 at 09:40

  19. Te foarte salut, ne citim dupa 21,00. Ma duc sa crosetez 😦

    Asterix

    Februarie 18, 2009 at 09:42

  20. Finule, sa nu te strici la stomac, asa dimineata vrei desert? 😈

    Anestisia

    Februarie 18, 2009 at 09:50

  21. Buna dimineata!

    jasmin

    Februarie 18, 2009 at 09:51

  22. Nu ma stric la stomac, am mancat bine aseara. In plus, putin sirop luat in boarea diminetii, face minuni

    teiucul

    Februarie 18, 2009 at 09:51

  23. Neata Jasmin 🙂

    teiucul

    Februarie 18, 2009 at 09:52

  24. Ieri a fost alta zi, vezi sa nu te patezi. 😈

    Anestisia

    Februarie 18, 2009 at 09:55

  25. Te ajut eu cu niste compot de caise?
    very deeeeeelicious

    jasmin

    Februarie 18, 2009 at 09:55

  26. Bre, nu ma mai patez. Am soricei la mine 😆

    teiucul

    Februarie 18, 2009 at 09:58

  27. =)))))))))))))) stii sa-i folosesti? 😆

    Anestisia

    Februarie 18, 2009 at 09:59

  28. Nu erminusa, nu depinde de cine il bate ci cum da. 😆

    Anestisia

    Februarie 18, 2009 at 10:06

  29. ‘neata ! 🙂

    Joaninha

    Februarie 18, 2009 at 11:39

  30. Neata, Jo! Cum melge ziua de lasfat? 🙂

    teiucul

    Februarie 18, 2009 at 11:44

  31. Hehe! Gleeeeu, foooalteee gleeeu … 😦 Nu ma ajuta nimeni 😦

    Joaninha

    Februarie 18, 2009 at 11:45

  32. Mda, oameni rai. Invidiosi pe succesurile altora, succesuri in munca – evident 🙂

    teiucul

    Februarie 18, 2009 at 11:47

  33. In munca, da … ca azi fac cercetare, cica 😀
    I’m undercover 😆

    Joaninha

    Februarie 18, 2009 at 12:53

  34. nash mic si rau ce erai :))

    pisica turbata

    Februarie 18, 2009 at 15:25

  35. Bine ca acum nu mai e rau. 😆

    KingSnake

    Februarie 18, 2009 at 16:31

  36. bine ca nu eram la aceeasi gradinita….ca era alaiul si mai mare..la asteptare……plus..ca eu imi luam bataie de la maica-mea..chit ca bateam..chit ca luam bataie…era bonusul…

    monoloage

    Februarie 18, 2009 at 16:46

  37. Buna seara.
    Bine, o asteptam eu, asistenta sefa, toate educatoarele, directoarea si vreo duzina de parinti. Doua ore am asteptat cuminte, pe bancuta si cu saculetul facut. A doua zi, am schimbat gradinita.
    Stiu ca e un cliseu ce am sa zic, dar asta e epic omule.Prea tare.

    Eu

    Februarie 18, 2009 at 20:20

  38. Multam, Eu! Sa traiesti si ma bucur ca ai zambit 😉

    teiucul

    Februarie 18, 2009 at 21:28

  39. Sa traiesti si tu, si toti ai tai.Zimbit?Omule am ris in hohote.

    Eu

    Februarie 18, 2009 at 21:33

  40. subscriu la EU
    vai nu mai pot. am o dulce durere de burtica si de obrajiori…

    blondissima

    Martie 22, 2009 at 18:47

  41. Blondissima, nu e rau 🙂 Si bine ai venit!

    teiucul

    Martie 22, 2009 at 20:09


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: