Minuta

Ora 6. Ceasul suna in disperare. De fapt, telefonul ca nu mai avem ceas de cand eram noi mici. La 4 atipisem. Deci eram bine. Mai ales ca la maxim 10.30 trebuia sa fim in Brasov. Ca sburlita avea o sedinta inopinata. Asa, ca bonus pentru ca indraznise sa ia concediu. Asta dupa ce era musai sa oprim la Otopeni si sa trecem pe la Breaza sa ne intalnim cu doi vasnici participanti la Gunoiereala.

Deci, am reusit sa ne coboram din pat pe la 7 fara foarte putin. Orbi de somn, am intrat in parcarea americanului cu hrana repede. Acolo era deja al mai harnic dintre gunoieri – Asterix. O betie de culori, un rogvaiv pur, o cafea perfecta. Am poze, nu mintesc. Am ras pe stomacul gol. Sburlita ma intreba, in soapta, daca e bine Cardinalul. Nu intelegea de unde luase asa niste papuci albastri. Ne-am scuzat, ne-am pupat, am luat niste perfuzii cu niscaiva cafea si am pornit. La 7.30 trecute fix, sunam la Anachen. Si sunam, si iar sunam. Si a raspuns. Am anuntat-o ca urma sa ajungem putin mai devreme. Cred ca s-a bucurat. Mai ales ca abia vorbea si imi spunea Dragos. Am ajuns la Breaza, i-am luat din zbor si am continuat alergarea usoara spre Brasov.

In acelasi timp: Asterix, Bulgaroaica si Eu se conjugasera pe drum cu Ada, Erminusa, Honey & Pisica fina. Si pornisera. Bineconstruitul era si el in plasa vitezistilor, conducand otomobilul in care convietuiau Andreea, Cristina si Doru. Cam o data la cateva minute, suna telefonul. Noi am ajuns la sedinta in timp util. Initial, ma gandisem sa dau o fuga in Moeciu sa-i las la Pensiune pe Anachen si a sa jumatate. Dar s-a schimbat programul pentru ca ei, niste finuti, au spus ca le-ar placea sa mearga prin Brasov la o plimbare. Asa ca ne-am muscat fizicele inspre a Sfatului piata si ne-am pus pe treaba. Aveam de pierdut cam 2 ore. Tot teoretic. Ca practic, netrebnica de sedinta a luat sfarsit la 14.30. Cand am si plecat spre intalneala. Asta dupa ce telefonul sunase iar si Nasa ma intreba suav cand dracu’ ajungem. Asadar, cu inima cat un purice ca reusisem sa supar lumea pe care o trezisem cu noaptea in capete, am pornit pas-pas. In Bran era frumos tare. Si am vazut si muuuuulte masinute, masini si autocare. Plus foarte multi bipezi care incurcau usor traficul. Dar a fost bine, ca am reusit sa mai intarziem putin. Intre timp, ajunsese si Greg si Horea impreuna cu a sa distinsa sora cu al ei Mircea. Deci mai eram noi plus aA cu a sa copilita – stiu ca o sa citeasca si ea dar nu ma mai tem, acu sint departe.

Ghici ghicitoarea mea?!? Cine a fost prima persoana care s-a indreptat spre masina? Nasaaaaaa. Ne-am luat in brate si ne-am pupat fiecare cu fiecare de parca ne stiam de o viata intreaga. Adicatelea cu drag. Diana m-a luat direct de o mana si m-a plimbat nitel prin curte sa-mi arate imprejurimile. Era frumos acolo, mie mi-a placut. Era cat pe ce sa uit: ora la care s-a terminat sedinta sburlitei si cea la care am ajuns acasa sint singurele repere orare pe care mi le amintesc cu precizie. Parca a mai fost si un 21.30 pentru un gratar. Dar nu stiu exact in care seara. Ceea ce as zice ca e un semn foarte bun. Revenind: incepea sa apuna soarele si inca nu eram toti. Greg, un mare domn, plecase la gara sa o astepte pe aA. Ma rog, dupa mai multe telefoane, a inteles si batranul ca se bucurau si ei de aglomeratia din trafic. Ca sa scurtez nitel istorisirea, am sa spun ca m-am linistit de-adevaratelea abia sambata dimineata. Cand stiam deja ca toata lumea era ok.

Scriind, ma tot gandeam cum sa descriu mai bine ce s-a petrecut acolo. M-am razgandit. Mi-e greu sa cred ca vreo cateva cuvinte ar putea descrie atmosfera. Asa ca am sa scriu despre oameni. Si am sa incep plecandu-mi capul. Am gresit. Tot ce credeam eu despre cei care au ajuns la Moeciu, s-a naruit. Credeam ca sint oameni buni, cu simtul umorului, veseli si plini de viata. Ei bine, m-am inselat. Sint inca si mai si.

Eu – un super baiat, modest, atent la ce se intampla in jurul lui, vesel si plin de bancuri.

Anachen si a sa jumatate – super familie, super cuplu, super oameni. Veseli si bucurandu-se de viata.

Ada – super fata. Dar asta stiam deja. Saritoare, de ajutor, vesela cat incape, empatica. Emana energie si veselie.

Honey – super fata. Am vazut-o zambind mai mereu. De multe ori hohotind. Foarte relaxata si bucuroasa de intalnire.

aA – super mama. Super om. Vesela non stop. Nici o urma de incruntare. Nici o urma de oboseala desi ea a calatorit cel mai mult. Despre copilita nu ma risc sa comentez. Pot spune doar ca mama are intotdeauna dreptate.

NASA – super om. Sensibila, romantica si extrem de vesela. Asa cum o stiam. Da ce zic io vesela? Hohotinda de-a dreptul. Diana idem numai ca in miniatura. Si cu parul putin mai lungut.

Horea – sau don’ doctor. Super baiat. Foarte inteligent si visator. Inca mai are timp sa plece din tara. M-a impresionat vocea. Exact invers proportionala.

Ioana & Mircea – un cuplu ing si iang. Pe Ioana o banui ca si-a facut ceva referat pe seama noastra, prea tacea si parea ca noteaza. Don’ Platon de gratar, aka Mircea, e un super baiat. Chiar daca a vrut sa faca focul de tabara direct in cuptor.

Asterix & Bulgaroaica – super oameni. De gasca, veseli si avizi de relaxare neuronala. Pe ei i-am vazut cel mai putin. Si nu ca am fost suparati ci pentru ca nu prea stateau locului. Asterix cred ca a insistat sa-si toceasca noile achizitii albastre.

Greg – super om. Modest din cale afara, calm, molcom si extrem de asezat. Foarte vesel insa extrem de introvertit dupa capul meu. Da’ si cand are chef de glume, tine-te nene. Vulpele stie cate ceva.

Erminusa – super fata. Am vazut-o zambind mereu. Da’ mereu nene. E genul de om pe care greu o poate darama ceva. Daca a reusit ea sa rezolve o schimbare de ultim moment, nimic nu o s-o mai sperie.

Pisica – super fata. Turbata de-a dreptul. Ii place cu masina prin munti. Motanul e criminal. E un criminal emo. Sufera de caldura. Cred ca e vorba de un motan tropical.

Vulpele – super baiat. Barbierit mereu, prezentabil si cu prestanta. Chiar si in pijamalute e un domn.  Si el e emo. Nu e xenofob. Dar uneori glumeste pe seama subiectului. In preajma ceaiului de menta. Se vede ca-i place lama. Animalul zic.

Bineconstruitul – super om. L-a placut pe Vulpele atat de tare incat s-au tinut de pahare si au povestit de au prins rasaritul. Dar el pentru asta traieste, asta viseaza!

Andreea, Doru si Cristina au fost cei mai cumintei. Dar spun sigur ca sint super oameni. Ii stiu, cunosc ce le poate pielea.

Chitzy – super baiat. A tinut musai sa bem o bere. Cred ca i-a parut rau ca nu a fost cu alcool. Data viitoare nu mai scapa. De fapt, sint sigur ca acum bea un ou crud si isi pregateste vocea pentru karaokele de joi seara.

Carmen – super fata. Stiu sigur asta ca o cetesc demult. Din pacate, acolo nu am apucat sa schimbam prea multe vorbe. Dar ma bucur mult ca a ajuns macar si pentru o cafea.

Pe scurt, fuse usor super. Sa traiesti, Dono! Si personal sper ca data viitoare sa te nimerim in timpul liber. Adica nu job, nu vacanta. In celalalt timp liber.

LE: Gata si pozele, aici!